Despre mine

Vremurile noastre sunt vremea mediocrității, a lipsei de sentimente, a pasiunii pentru incultură, a lenei, a incapacității de a te apuca de treabă și a dorinței de a avea totul de-a gata. 

Cuvintele de mai sus nu-s despre zilele noastre. Îi aparţin lui Dostoievski. Au fost scrise, adică, cu un secol şi jumătate în urmă. Sunt istorie. Cam prin aceeaşi perioadă, Johann Strauss – fiul a compus „Dunărea albastră”. Şi atunci ne putem întreba: cum a fost cu adevărat secolul al XIX-lea? Unul trist şi plin de frustrări? Sau unul plin de strălucirea sălilor de bal? Ce-ar trebui să-i învăţăm pe copiii noştri despre secolul al XIX-lea?

Arhimede a cerut un punct de sprijin ca să răstoarne universul. Ăsta-i profesorul: un punct de sprijin pentru fiecare copil care îşi doreşte să răstoarne universul. Restul vine de la sine! Şi fiecare copil va învăţa să descopere (şi să construiască!) istoria (şi lumea!) aşa cum îşi doreşte. Ca profesor, totul e să găseşti îndemânarea de a nu-i stinge elevului tău dorinţa de a-şi construi propriul univers. Şi propriul secol XIX.

Cineva a spus odată, cu ironie, că dacă toţi copiii ar ajunge ce doresc părinţii lor, lumea ar fi plină de genii care nu muncesc. Şi-atunci îl prefer pe Platon care zicea că: Elementele educaţiei ar trebui prezentate în copilărie, dar fără a-l obliga la ceva pe copil. Cunoaşterea acumulată prin constrângere nu rămâne în minte. Aşadar, nu folosiţi constrângerea, ci faceţi în aşa fel încât educaţia timpurie să pară un soi de amuzament, astfel va ieşi la iveală aplecarea naturală a copilului. Nu pot să-l contrazic pe „profesorul” Platon. L-a avut ca elev pe Aristotel.