Despre mine

Când Geografia încetează să mai fie o materie de studiat și devine o fereastră spre lume

Dintre toate paginile pe care literatura le-a dedicat educației, puține ating profunzimea lui Hermann Hesse, în lucrarea sa „Narcis și Gură de Aur”. Aceasta rămâne una dintre cele mai frumoase meditații asupra relației dintre profesor și elev. A o invoca aici nu este un gest literar gratuit, este o mărturisire. Urmând exemplul lui Narcis, care și-a cunoscut elevul Goldmund /Gură de Aur mai bine decât orice alt dascăl înaintea sa, a cunoaște cu adevărat un copil, felul său unic de a privi lumea, este primul și cel mai important act al predării.

Mintea unui copil nu este un recipient gol care așteaptă să fie umplut. Este, asemenea lui Goldmund, deja plin de întrebări vii, de imagini neașteptate, de lumi care abia încep să prindă contur. Rolul meu nu este să îi impun o direcție, ci să merg alături de el, să dau formă acestei bogății interioare fără să îi înăbuș curiozitatea. După mai bine de zece ani petrecuți în clasele gimnaziale, nu m-am obișnuit – și sper să nu mă obișnuiesc niciodată – cu acel moment în care chipul unui elev se luminează. Când ceva se limpezește. Când Geografia încetează să mai fie o materie de studiat și devine o
fereastră spre lume. Acel moment este, pentru mine, sensul predării. Și cred că fiecare copil îl merită.