Amfiteatrul Eului Empatic
În sufletul fiecăruia dintre noi există o cameră. E o cameră specială, pe care toți o pot vedea, dar care e încuiată atât de bine… Unii spun că are cifru, alții că se poate descuia cu o cheie deosebită.
De-a lungul timpului, această cameră a fost o enigmă pentru toată lumea. Nu avea niciodată aceeași formă sau același aspect: ba era mare, ba mică, ba era rotundă, ba colțuroasă, ba era mobilată, ba nu.
Cercetătorii și-au dedicat ani întregi studierii ei și și-au dorit cu orice preț să poată intra în această încăpere pentru a-i ajuta pe oameni să o aranjeze cât mai frumos. Ce este cel mai interesant la ea este faptul că, cu cât oamenii își puneau mai mult mintea la contribuție și investeau mai mulți bani, cu atât se îndepărtau și mai mult de găsirea unei modalități prin care să o deschidă. Până atunci un singur lucru era cert: aceasta putea fi descuiată doar de persoana care o deținea, dar nu mereu și când își dorea.
În felul acesta au trecut mulți ani. Cercetătorii aproape că abandonaseră studiul, până când au întâlnit un copil care reușea să deschidă toate camerele persoanelor pe care le întâlnea. Era de o frumusețe aparte, avea niște ochi mari, sticloși, un zâmbet ce molipsea pe toată lumea și se putea vedea clar că era învelit într-o bulă de iubire. IUBIRE PENTRU APROAPELE SĂU. Cu cât te apropiai să îl observi, cu atât te cuprindea o stare nemaiîntâlnită. Empatizai atât de mult cu el, încât chiar și atunci când ieșeai din raza de acțiune, rămâneai sub influența unei dorințe de a trăi mai mult cu ceilalți. Pe lângă modul în care arăta, special era ceea ce făcea: „privea” cu inima și nu cu mintea și, astfel, reușea să se pună în pielea celorlalți și să trăiască cu ei toate bucuriile și necazurile pe care le aveau.
Oameni dragi, atunci când mintea nu ne poate da niște răspunsuri la întrebările pe care le avem, inima sigur o poate face. Am aflat secretul chiar de la acest băiețel. Ne putem decora singuri camera, dând dovadă de EMPATIE față de cei din jurul nostru sau îi putem ajuta pe ceilalți să o facă, vizitându-le această încăpere cât mai des.
Luna aceasta ne dorim să batem la cât mai multe uși și tot atâtea să deschidem și să învățăm să trăim mai mult unii cu alții decât unii lângă alții.
