PROGRAMUL EDUCAȚIONAL ALETHEEA (DE) 10

Sau cum împăcăm planificarea învățării cu modulele școlare? Atelierul este facilitat de către prof. Grațiela Bălcescu, coordonator educațional al ciclului primar.

 „Într-un sistem care pare a fi „o armă de seducție” educațională, iar profesorul cară până la refuz un bagaj plin de recomandări, sugestii, adrese, termene, planificări și proiectări gata făcute, fișe de lucru, manuale „personalizate”, certificate și cursuri care promit soluția ideală și unică pentru învățare eficientă și educație de calitate, se naște întrebarea: „Cum să mai găsim acul în carul cu fân?” Cum ar fi dacă ne-am imagina că acul este de n ori mai mare decât un pai? L-am vedea fără vreun efort prea mare, nu-i așa? Pornind de la presupunerea că acul reprezintă învățarea eficientă, iar ”paiele” – modulele de învățare, ne propunem să le armonizăm într-o poveste cu sens și scop despre organizarea modulară în ciclul primar.”

 Cu peste 25 de ani de experiență în educație, Grațiela este profesorul care crede și care are încredere atât în forțele proprii cât și ale celor din jurul ei. Pasiunea, zâmbetul, încercările, dragostea, dorința și emoțiile sunt uneltele pe care le folosește în fiecare zi pentru a cultiva darul înnăscut al copilului de a învăța continuu și firesc.

Sau cum pregătim începutul de an școlar atunci când ne gândim la spațiul în care are loc învățarea? Cu aceste întrebări vine la școală la fiecare final de august prof. înv. primar Vasile Brașovanu, care facilitează atelierul.

 „Sunteți un copil de 6-7 ani și intrați pentru prima dată într-o sală de clasă. Ce observați, ce gândiți, cum vă simțiți, ce faceți atunci când vedeți cum este aranjată sala de clasă? Apare sentimentul că e totul sufocant, că sunt multe de învățat, descoperit și dintr-o dată vă simțiți neputincios, sau e un spațiu prietenos, cu forme diverse expuse în locuri accesibile, culori calde și care invită la liniște, materiale de învățare așezate la nivelul înălțimii voastre, pereți aerisiți și care vă invită parcă să îi decorați împreună?

 Vă propun să descoperim cum dăm identitate unei săli de clasă pentru ciclul primar, cum facem ca spațiul să devină un context de învățare construit pas cu pas, în care copiii să fie contributori activi, cum expunem dovezile de învățare și cum le integrăm în activitățile de zi cu zi. Ne vom uita atât la ce ne spun cercetările din domeniu, cât și practicienii din sălile de clasă, vom observa cum influențează spațiul învățarea și motivația copiilor de a fi prezenți la școală și de a depune efort. 

 Astfel, dăm viața împreună celui de-l treilea profesor din sălile noastre de clasă, căci oriunde ne-am afla nu vom fi niciodată singuri în fața copiilor, ci vom avea întotdeauna cel puțin alți doi aliați.” 

 Cu o experiență de peste 10 ani în educație, Vasile simte că misiunea lui își găsește împlinirea în școală atunci când contribuie la experiența cunoașterii și a descoperirii pentru un copil. Prin rolul său de învățător își propune să ofere cât poate de mult din jumătatea lui de relație cu fiecare copil pentru ca acesta să dobândească abilitățile, valorile și cunoștințele potrivite pentru a deveni autonom, creativ, în echilibru cu el și cu cei din jur, pregătit pentru a-și conduce propria viață.

Este cel de-al treilea atelier al seriei, facilitat de către prof. Mihai Stamatescu, coordonator educațional al ciclului gimnazial.

 „Imaginati-vă câteva minute că sunteţi elevi, intră profesorul în clasă şi, la un moment dat, în activitatea sa de susţinere a învăţării copiilor, le cere următoarele:

Formulaţi două idei pe care le consideraţi esenţiale şi care rezultă din enunţul următor: Suntem conştienţi de obiecţiile instructive şi proeminente ale importanţei teoretice şi individuale, ale sistemului impunerii aplicării cunoştinţelor perspicace şi intuitive ale ochiului.

 Dragi colegi, dacă v-aţi aventurat să rezolvaţi cerinţa şi aţi ajuns la sertarul cu pastile, vă rog, stăpâniţi-vă implsurile competitive şi haideţi înapoi la text. Ce face profesorul care primeşte răspunsuri asemănătoare cerinței: în stare de ebrietate lingvistică sau, mai probabil, ridicări de umeri şi zâmbete înţelegătoare/crispate/dispreţuitoare (alegeţi dumneavoatră varianta de zâmbet care vi se potriveşte acum)?

 În mod normal, evaluarea răspunsurilor şi a reacţiilor ar trebui să ducă la reglarea activităţii de proiectare didactică. Acesta este unul dintre scopurile pentru care, în educaţie, se face evaluare. Si mai sunt si altele!”

Constant preocupat de remodelarea instituției numită școală, Mihai consideră educaţia ca fiind un proces de învăţare personal. Scopul şcolii ar trebui să fie acela de a furniza instrumente şi resurse în vederea dezvoltării gândirii critice, comunicării, colaborării și creativității. În viziunea lui Mihai, în clasă profesorul predă, dar dacă elevul nu învaţă, înseamnă că educaţia nu s-a produs.