Invitată la un dialog despre învățare găzduit de Școala Privată Aletheea pentru comunitatea școlară, Thea Ionescu, cercetătoare la departamentul de Psihologia Dezvoltării din cadrul Universității Babeş-Bolyai din Cluj-Napoca, crede că învățarea ancorată are o importanță semnificativă în procesul educațional, deoarece ajută la fixarea cunoștințelor prin crearea unui context relevant și prin utilizarea emoțiilor, ceea ce facilitează reținerea informațiilor. „În orice moment, cogniția depinde de mai mulți factori: senzații, percepții, acțiuni, emoții (care sunt stări ale corpului), morfologia corpului.”

Organizat sub umbrela proiectului cultural Aletheea9, aflat la cea de-a treisprecezea ediție, evenimentul „Părinții și școala în dialog despre învățare” a fost moderat de coordonatoarea departamentului de evenimente al școlii, Gabriela Manda, și a atins teme precum cum se produce învățarea, cum se măsoară și care sunt rezultatele învățării, cum este definit progresul școlar și cu ce provocări se confruntă părinții în aceste vremuri. Pentru a include și perspectiva părinților despre învățare, cel de-al doilea invitat al evenimentului a fost Anatol Noroc, părinte din comunitatea Aletheea.

Făcând referire la cele mai recente studii, Thea Ionescu spune că învățarea ancorată este o formă naturală de învățare, care se bazează pe experiențe relevante și exemple concrete, în contrast cu metodele tradiționale care se concentrează mult mai mult pe memorare. Învățarea ancorată permite elevilor să extragă sens din informațiile învățate și să le rețină mai eficient. „Cel mai util, dacă mergem pe ideea ancorării cogniției, ar fi să creăm un alt context pentru elevi în care ei să aplice ce au învățat. Și atunci vedem cu adevărat că au înțeles, că știu, că nu trebuie să știe definiția pe de rost. Ideea este că nu trebuie să înveți pe de rost fără să înțelegi, că atunci e degeaba și nu te ajută.”

Așadar, învățarea ancorată contribuie la dezvoltarea cognitivă a elevilor, ajutându-i să devină mai autonomi și să aplice cunoștințele în contexte variate, ceea ce este esențial pentru formarea lor ca indivizi funcționali și capabili să ia decizii în viața de zi cu zi.

„Studiile spun că din memorie nu dispare nimic. Avem o memorie extraordinară, dar dacă nu repetăm, cunoștințele se dezactivează.”

Întrebată cum poate fi măsurată învățarea, Thea Ionescu aduce în atenție câteva aspecte importante în acest sens. Măsurarea învățării se face prin evaluarea capacității elevilor de a aplica ceea ce au învățat în contexte variate. Aceasta înseamnă că nu este suficient să știe definiții sau informații pe de rost (deși este important să repete periodic ceea ce au învățat); este esențial să demonstreze că pot utiliza aceste cunoștințe în situații practice. „Studiile arată că întotdeauna reprezentarea rămâne în rețelele neuronale care au fost active când am învățat despre orice am învățat. Dar vorbim și de context social: Cine cum mă învață?, Cine cum îmi oferă un mediu sigur?, Cine cum are grijă de mine? Toate vor formata, și subliniez acest lucru, nu doar vor influența [gândirea], ci devin cogniția mea.”

De asemenea, cercetătoarea menționează că evaluările formale, cum ar fi testele, sunt necesare pentru a determina nivelul de cunoștințe al elevilor la sfârșitul unui ciclu de învățare. Totuși, scopul acestor evaluări nu ar trebui să fie doar obținerea unei note, ci mai degrabă să reflecte dezvoltarea și progresul elevului în învățare. În plus, sugerează că învățarea ar trebui să fie evaluată și în funcție de progresul general al copilului, nu doar prin rezultate academice. Aceasta include dezvoltarea autonomiei și capacitatea de a lua decizii, ceea ce este esențial pentru formarea unui individ funcțional în societate. „Trebuie să nu uităm niciodată scopul: dezvoltarea copilului. Și atunci rezultatele, în sine, se văd la final, pe termen lung, când vedem că se descurcă singuri, când pleacă de acasă și nu ne mai sună pentru orice problemă.”

Rezultatele învățării sunt, așadar, variate și se concentrează, în principal, pe dezvoltarea armonioasă a personalității copiilor. Un rezultat esențial al învățării este formarea unor indivizi autonomi, capabili să ia decizii, să-și regleze emoțiile și să se integreze în grupuri sociale.

Întrebată cu ce ar trebui să fie echipați copiii pentru un progres școlar armonios, cercetătoarea a făcut referire la mai mulți factori, printre care:

• un mediu de învățare adecvat: este important ca elevul să aibă un spațiu dedicat pentru studiu, cum ar fi o masă la care să scrie, pentru a replica contextul școlar. Acest lucru ajută la fixarea cunoștințelor, deoarece memoria reține nu doar informațiile, ci și contextul fizic în care se învață.
• dezvoltarea emoțională: copiii trebuie să beneficieze de sprijin în dezvoltarea emoțională, ceea ce include să îi învățăm să își regleze emoțiile și să își înțeleagă nevoile. Acest aspect este crucial pentru a-i ajuta să devină indivizi autonomi și capabili să ia decizii.
• interacțiune și sprijin din partea părinților și a profesorilor: este esențial ca părinții să fie implicați în procesul educațional, oferind un mediu în care învățarea este valorizată. De asemenea, cadrele didactice ar trebui să fie atente la nevoile fiecărui copil și să adapteze metodele de predare pentru a răspunde diversității în stilurile de învățare.
• acces la resurse educaționale: copiii ar trebui să aibă acces la materiale didactice și resurse care să le susțină învățarea, inclusiv cărți, instrumente educaționale și activități extracurriculare care să le dezvolte abilitățile sociale și cognitive.
• abordarea holistică a educației: educația ar trebui să vizeze nu doar cunoștințele academice, ci și dezvoltarea abilităților sociale, emoționale și practice, astfel încât copilul să devină un adult funcțional și competent.

În ceea ce privește provocările cu care se confruntă părinții când vine vorba despre procesul de învățare al copiilor lor, din perspectiva proprie, dl. Noroc, părinte în comunitatea Aletheea, este de părere că părinții își doresc ca elevii să atingă anumite standarde de învățare, dar în același timp, să observe că cei mici au o atitudine pozitivă față de învățare. El consideră că atunci când copiii se bucură de procesul de învățare, sunt mai motivați să depășească momentele dificile și să aibă o atitudine proactivă. „Ce îmi place să văd este că îi place să învețe. În momentul în care îi displace, pare că se deconectează de învățare, și când o văd forțându-se să învețe, mi se pare mai greu și pentru ea. Așa suntem noi, părinții, vrem să facem ușoară viața copilului și atunci mă bucur când văd că îi place să învețe. Atunci când nu îi place să învețe, căutăm modalități noi.”

Totodată, dl. Noroc crede că este esențial ca părinții să aibă așteptări realiste, potrivite pentru fiecare vârstă a copilului, înțelegând că progresul nu este întotdeauna liniar și că fiecare copil învață în ritmul său, aspect cu care este de acord și Thea  Ionescu. „Fiecare copil este diferit. Unul va atinge obiectivul foarte repede, unul mai lent. De exemplu, un copil poate începe să vorbească la 10 luni, ceea ce este foarte devreme, altul, la doi ani, ceea ce este foarte târziu, mai ales din perspectiva părinților.”

O altă provocare evidențiată este aceea că unii părinți au tendința de a se concentra doar pe performanța academică, ceea ce poate duce la stres și anxietate pentru copii. Este important ca părinții să încurajeze pasiunea și interesul pentru învățare pe termen lung. Din perspectiva cercetătorului, Thea Ionescu spune: „În psihologia dezvoltării, rezulatul învățării este dezvoltarea copilului. Adică ar trebui să avem indivizi autonomi la 18-19 ani. Autonomia însemnând că pot să ia decizii singuri, pot să își regleze emoțiile singuri, pot să nu mai fie influențați de grup, dar se pot și integra în grup. Deci autonomia nu înseamnă că mă izolez. Știu cum să mă integrez în grup. Acesta este și rolul școlii. Nu să ia Evaluarea Națională sau Bac-ul, acestea sunt consecințe civilizaționale.”

Continuând despre integrarea în grup și rezistența la influență, Thea Ionescu subliniază complexitatea acestor concepte în contextul dezvoltării adolescenților. Integrarea în grup este esențială pentru dezvoltarea socială a tinerilor. Adolescenții, în special, încep să-și dorească să se distanțeze de părinți, iar în acest context pot apărea presiuni sociale care îi determină să se conformeze normelor grupului. Rezistența la influență este o provocare majoră pentru părinți, mai ales în era digitală, unde influențele externe, cum ar fi cele din mediul online, sunt greu de controlat. Cercetătoarea îi îndeamnă pe părinți să găsească un echilibru între a asculta și a oferi îndrumare. Este important ca părinții să dezvolte argumente solide pentru a-i ajuta pe copii să reziste presiunilor negative și să fie conștienți că adolescenții nu au întotdeauna discernământul necesar pentru a face alegeri corecte. „Cred că o provocare importantă este această rezistență la influența grupului și aici e dificil, pentru că trebuie să se integreze în grup și să reziste la influență. Până unde îi ascult și mă iau după ei și de unde nu-i mai ascult și nu mai iau după ei (n.r. prietenii), și de ce? Este dificil și pentru noi, și pentru copii, mai ales la vârsta adolescenței, când încep și ei să-și dorească să nu mai facă precum părinții cei plictisitori. Atunci este și mai greu să le spui că va trebui să nu facă nici chiar tot ce fac prietenii cei fantastici. Asta cred că e o provocare mare, care a existat în toate epocile. Problema acum e că au influențe online pe care unii părinți nu le controlează.”

În final, Thea Ionescu accentuează importanța colaborării între părinți și profesori pentru a crea un mediu de învățare cald și primitor pentru elevi. Este esențial ca atât părinții, cât și profesorii să continue să dezvolte strategii care să sprijine învățarea și să se adapteze la nevoile individuale ale copiilor. Această colaborare poate conduce la rezultate pozitive în educația copiilor, promovând nu doar performanța academică, ci și dezvoltarea armonioasă a personalității lor, contribuind la formarea unor indivizi autonomi și capabili să facă față provocărilor viitoare.

***

Thea Ionescu este conferenţiar universitar la Facultatea de Psihologie şi Ştiinţe ale Educaţiei din cadrul Universității Babeş-Bolyai din Cluj-Napoca și cercetător în Laboratorul de Psihologia Dezvoltării al universității, specializată în psihologia dezvoltării și cogniție ancorată. Interese sale în cercetare sunt: Patternul variabilitate-stabilitate-flexibilitate în dezvoltare, Dezvoltarea categorizării, Formarea conceptelor, Cogniţie ancorată (Embodied/Grounded Cognition) – implicaţii pentru dezvoltare şi educaţie; Supradotare şi fenomenul de insight în rezolvarea creativă de probleme, Educaţie timpurie.

***

Aletheea9 este un proiect cultural care îşi propune să aducă împreună comunitatea de părinţi, profesori, prieteni ai Aletheea și oameni inspirați de cultură și educație.

Împreună cu invitaţi din afara şcolii (scriitori, artişti plastici, oameni de teatru şi film, muzicieni, personalităţi din domeniul ştiinţei etc.) ne propunem să generăm idei şi provocări, teme de reflecţie şi de dezbatere, să formulăm întrebări şi să căutăm împreună răspunsuri.

Obiectivele noastre sunt:

• „Prietenia”* dintre adulţi şi cultură ca model pentru copiii noştri.
• Dezvoltarea „capitalului social”.**
• Crearea unui model de implicare a şcolii în comunitate din perspectivă culturală.
• Dezvoltarea unei reţele de microcomunităţi culturale, de educaţie alternativă complementara şcolilor.
• Integrarea adulţilor (profesori, părinţi, alte profesii, instituţii, organizaţii etc.) în dezbaterea unor forme alternative de curriculum şi educaţie non-formală din perspectiva nevoilor secolului XXI.

* Prietenie = încredere, îndoială carteziană, interacţiune publică

** Capital social = un „set de valori informale împărtăşite de membri unui grup. Lubrifiantul care face grupurile să funcţioneze este încrederea.” (F. Fukuyama, Marea ruptură, 2011/The Great Disruption: Human Nature and the Reconstitution of Social Order, 2000)

„Credem că o şcoală poate fi un hub cultural! Cum e posibil? Cu implicare, cu idei, cu perseverenţă, cu încrederea că pe termen mediu şi lung starea de spirit din şcoală şi din jurul ei va deveni una pozitivă pentru întrega comunitate de elevi, părinţi şi profesori.”, Mihai Stamatescu, Coordonator educațional ciclul gimnazial.