Se întâmplă uneori să constatăm că un fost coleg de școală cu note mici la învățătură are o carieră mai strălucită decât alți elevi din aceeași clasă mult mai sârguincioși. Școlarii mai puțin silitori pot ajunge, la maturitate, să se bucure de un succes profesional neașteptat, contrazicând îndemnul “ia note mari, dacă vrei să ajungi cineva în viață”.

Fără să încurajăm superficialitatea la școală, am încercat să găsim o explicație pentru acest fenomen. Și am descoperit că un elev aparent slab la învățătură poate avea, în schimb, calități esențiale pentru succes.

Performanțele obținute la școală sunt obiective de necontestat pentru copiii noștri, de aceea ei au nevoie să fie încurajați să le atingă. Misiunea de elev este o responsabilitate importantă, ce trebuie să fie insuflată de părinți și de profesori celor mici. Însă presiunea de a lua cele mai mari note din clasă nu este întotdeauna reteta succesului în viață, iar acest lucru este dovedit de foștii elevi mai puțin silitori, care au reușit să se bucure de o carieră înfloritoare fără să aibă cele mai merituoase rezultate școlare. Iată de ce!

Indiciile succesului în viață în rândul elevilor

Elevii considerați în mod traditional “a fi buni” tind să fie obedienți, politicoși și mai puțin predispuși să se contrazică sau să pună la îndoială reguli și idei. Nu este nimic greșit cu aceste trăsături de personalitate, însă ele par să nu fie suficiente sau la fel de eficiente ca altele.

Următoarele calități sunt, de regulă, indicii ale obținerii succesului în viață la vârsta adultă, chiar dacă notele din catalog nu prevestesc neapărat un viitor strălucit:

• Scepticismul
• Curiozitatea
• Pasiunea
• Concentrarea
• Energia

Oamenii nu au evoluat pe parcursul miilor de ani pentru a ajunge să fie “primii din clasă”, ci supraviețuind în lumea reală, soluționând probleme cotidiene. Iar memorarea unor cantități mari de informație nu este tocmai de ajutor în cel de-al doilea caz.

Un elev este evaluat de regulă strict în contextul școlar. Însă un copil există, crește, evoluează și învață în multe alte medii, poate fi un bun autodidact sau poate avea un mentor care să-l inspire, din afara școlii.

Când un elev este considerat a fi mediocru doar pe baza notelor din catalog, cu siguranță că nu i s-a luat în calcul adevăratul potential.

Gândirea critică, concentrarea și motivația

Dacă un elev nu ia întotdeauna “de bun” ceea ce îi este transmis de către profesor și vrea să verifice el însuși informațiile sau solicită argumente suplimentare care să susțină un fapt, această atitudine nu trebuie să fie pedepsită, ci dimpotrivă.

Gândirea critică este o deprindere esențială în orice domeniu de activitate. Ea poate fi stimulată la orele de curs, dacă profesorul îi înțelege valoarea. Cu limită, scepticismul elevului poate fi folosit în mod constructiv în procesul didactic, spre binele elevului.

Din păcate, în învățământul traditional, elevul sceptic, cu gândire critică, este de multe ori pedepsit și notat în consecință. La Aletheea, ne dezicem de această obișnuință și ne încurajăm elevii să cerceteze, să ne contrazică, să-și argumenteze părerile și să ne provoace la dezbatere.

Concentrarea este una dintre cele mai valoroase aptitudini pe care cineva le poate deține. Ea este baza învățării și condiția absolută în rezolvarea de probleme. Unii elevi își pot concentra atenția exclusiv pe activitățile de interes, ignorându-și profesorii care nu se află pe aceeași pagină cu ei. De aici și tendința de a lua note mici la anumite discipline. Însă concentrându-se în direcția către care doresc să meargă, au mai multe șanse să exceleze în acest sens.

Cea mai mare problemă a elevilor cu performanțe scăzute la școală este motivația. Pentru că în cazul lor nu funcționează rețetele universale de aliniere la restul grupului, ajung să fie indiferenți în privința notelor pe care le obțin.

Când pui acești elevi în contextele potrivite, de care chiar sunt interesați, se observă și rezultatele neașteptat de bune. Aici intervine și necesitatea abordării elevilor din prisma individualității acestora.

La Aletheea, procesul de predare și învățare se întemeiază pe câteva direcții de bază, prima fiind respectarea  inteligențelor multiple ale copiilor, a ritmului şi capacității de dezvoltare, modului de gândire şi de acţiune, motivaţiilor, intereselor şi individualității fiecărui elev în parte.

Ştiind că omul are tendinţa de a se dezvolta şi perfecţiona individual, educaţia trebuie să aibă rolul de a motiva şi încuraja depăşirea limitelor şi evoluţia armonioasă a tuturor abilităţilor elevului, până la atingerea potenţialului său maxim.