În timp ce nu există o rețetă universal valabilă în a crește copii echilibrați, fericiți și asumați, câteva indicii despre modul în care îi putem educa pe cei mici sunt întotdeauna de ajutor. Este adevărat că oamenii sunt diferiți, de când se nasc și până la sfârșitul vieții, însă ei împărtășesc numeroase nevoi similare, care cer să fie satisfăcute prin anumite comportamente ale adulților.

Dacă ar fi să aducem laolaltă un set de legi ale copilului, iată cum ar fi acestea formulate, în opinia psihologilor:

• Nu mă răsfăţa. Ştiu foarte bine că nu mi se cuvine tot ceea ce cer. Dar tu încerci totuşi!
• Nu-ţi fie teamă să fii ferm cu mine. Eu prefer aşa. Asta mă aşază la locul meu.
• Nu folosi forţa cu mine. Asta mă obişnuieşte cu ideea că numai puterea contează. Voi răspunde mult mai bine dacă sunt condus.
• Nu fi inconsecvent. Asta mă pune în încurcătură şi mă face să încerc să scap nepedepsit, indiferent ce fac.
• Nu-mi face promisiuni. S-ar putea să nu le poţi ţine. Asta mă va face să-mi pierd încrederea în tine.
• Nu răspunde provocărilor mele atunci când spun sau fac lucruri care te supără. Voi încerca atunci să capăt şi mai multe „victorii”.
• Nu te supăra prea tare când îţi spun „te urăsc”. Nu cred ce spun, dar vreau să te fac să-ţi pară rău pentru ceea ce mi-ai făcut.
• Nu mă face să mă simt mai mic decât sunt. Voi încerca să-ţi demonstrez contrariul, purtându-mă ca o „persoană importantă”.
• Nu face în locul meu nimic din ceea ce aş putea să fac singur. Asta mă face să mă simt ca un copil şi voi continua să te folosesc în serviciul meu.
• Nu-mi menaja „relele obiceiuri”, acordă-mi cât mai multă atenţie. Altfel nu faci decât să mă încurajezi să le continui.
• Nu mă corecta în public. Voi fi mult mai sensibil dacă-mi vei vorbi blând, între patru ochi.
• Nu încerca să discuţi comportamentul meu în febra conflictului. Din anumite motive, auzul meu nu e foarte bun în acel moment, iar cooperarea mea e chiar şi mai slabă. E mai bine să acţionezi aşa cum este cazul, dar hai să nu vorbim despre asta decât mai tîrziu.
• Nu încerca să-mi ţii predici. Veţi fi surprinşi să constataţi cât de bine ştiu ce e bine sau rău.
• Nu mă face să simt că greşelile mele sunt păcate. Trebuie să învăţ să fac greşeli, fără a avea sentimentul că nu sunt bun de nimic.
• Nu mă cicăli. Dacă o faci, va trebui să mă protejez prin a părea surd.
• Nu-mi cere explicaţii pentru comportările mele greşite. Câteodată nici nu ştiu de ce am procedat aşa.
• Nu mă pedepsi prea tare. Mă sperii uşor şi atunci spun minciuni.
• Nu uita că-mi place să experimentez. Învăţ din asta, deci te rog să te obişnuieşti.
• Nu mă feri de consecinţe. Trebuie să învăţ din experienţă.
• Nu băga prea mult în seamă indispoziţiile mele. S-ar putea să profit de faptul că îmi acorzi mai multă atenţie când sunt bolnav.
• Nu mă respinge când pun întrebări cinstite. Dacă o faci, vei constata că nu te mai întreb şi îmi caut informaţiile în altă parte.
• Nu-mi răspunde la întrebările prosteşti şi lipsite de sens. Altfel, voi încerca mereu să te agăţ de mine cu asemenea întrebări.
• Nu încerca niciodată să arăţi că eşti perfect sau infailibil. Mă faci să simt că nu voi putea să te ajung niciodată.
• Nu te teme că petrecem prea puţin timp împreună. Ceea ce contează este cum îl petrecem.
• Nu te teme dacă eu sunt speriat. Voi deveni şi mai speriat. Arată-te curajos!
• Nu uita că eu nu pot creşte fără o grămadă de încurajări şi înţelegere, dar câteodată o apreciere, chiar câștigată cinstit, este uitată. Mustrarea batjocoritoare, nu.
• Poartă-te cu mine cum te porţi cu prietenii tăi; atunci voi deveni şi eu prietenul tău. Ţine minte: învăţ mai mult de la un model decât de la un critic.
• În afară de asta, te iubesc foarte mult …, te rog, iubeşte-mă şi tu în schimb!

Citește și:

Informații fascinante despre creier (video)