Winston Churchill spunea că „ne modelăm instituţiile, pentru ca apoi acestea să ne modeleze pe noi.” Şcoala, în urmă cu un secol şi jumătate, a fost gândită ca o fabrică. Dacă un sistem industrial poate fi standardizat, mecanizat şi conceput astfel încât să funcţioneze liniar, viaţa omului şi educaţia sa nu pot fi programate să se desfăşoare astfel.

Provocarea şcolilor de astăzi este aceasta: cum să remodelăm instituţia numită şcoală?

Primo: Nu profesorul este important în activitatea şcolară, ci elevul. În clasă profesorul predă, dar dacă elevul nu învaţă, înseamnă că educaţia nu s-a produs.

Secundo: Cineva a spus că ”viaţa nu este un exerciţiu academic”. În consecinţă, n-are sens să ne pregătim pentru asta.

Tertio: Se estimează că jumătate dintre elevii care intră acum în sistemul educaţional vor lucra în meserii care nu s-au inventat încă. Stimularea imaginaţiei, a creativităţii şi a inovaţiei reprezintă cheia educaţiei pentru viitor.

Quarto: Educaţia este un proces de învăţare personal. Scopul şcolii ar trebui să fie acela de a furniza instrumente şi resurse în vederea dezvoltării celor 4 C: gândire Critică, Comunicare, Colaborare şi Creativitate.

Quinto: Într-o şcoală adulţii nu trebuie să îndeplinească un rol de comandă şi control. Sancţiunea şi coerciţia pot duce doar la supunere, nu şi la libertate.