Părinții din India nu-și pedepsesc copiii. Nu pentru că urmașii lor ar fi mai cuminți din fire decât tinerele generații ale altor popoare, ci pentru că modelul lor de educare a copiilor implică o serie de reguli și obișnuințe care previn comportamentele indezirabile ale celor mici.

Cu bune și cu rele, orice cultură ne oferă modele demne de urmat, mai ales când discutăm despre dificila misiune de a crește armonios un copil. Părinții din India nu cred în pedepsirea copiilor, această practică fiind rareori adoptată de țara cu peste un miliard două sute de mii de locuitori. Mixul interesant de hinduism, budism si islamism, prin principiile lor respectate cu sfințenie, a dat naștere unor tradiții interesante, dar și inspiraționale privind arta de a fi un părinte bun.

Iată câteva idei utile de parenting inspirate de cultura indiană!

1. Metoda blândeții

Copiii din India sunt învățați să fie buni, blânzi și protectori cu tot ceea ce îi înconjoară, încă de la naștere. Răbdarea și iubirea pentru natură și față de alte ființe vii sunt considerate virtuțile de bază ale unui om, pe când agresivitatea și irascibilitatea sunt percepute ca fiind vicii periculoase.

Indienii au un adevărat cult de prețuire a mediului înconjurător și a animalelor, de aceea copiii sunt crescuți în acest spirit de iubire și respect mai mult decât în alte regiuni ale lumii.

2. Prețuirea manierelor

În zonele urbane, dezvoltate, femeile din India pun un accent deosebit pe maniere (mai ales la masă). Prin urmare, își educă copiii cu reguli stricte pentru acest cod al eleganței. Dacă la vârsta de doi ani, unui copil i se îngăduie să se joace cu mâncarea, de la vârsta de 5 ani acest comportament nu este tolerat.

3. Metoda bunului exemplu

Părinții din India cred foarte mult în puterea exemplului personal în creșterea și educarea copiilor. Un comportament pozitiv al părinților și al adulților din jurul unui copil este cel care îi formează acestuia trăsăturile de caracter.

Astfel, rareori li se face „morală” copiilor indieni, ci mai degrabă li se arată cum ar trebui să se comporte și să-și formeze obișnuințele. Bunicii, unchii și alte rude din generațiile mai mari se implică activ în oferirea unor repere de conduită sănătoase celor mici, cu atât mai mult cu cât familiile din India locuiesc sub același acoperiș în număr mare.

4. Legătura apropiată cu copilul

Medicii pediatri din India recomandă tinerelor mame să doarmă împreună cu bebelușul, astfel încât acesta să se simtă în siguranță și să crească echilibrat. Dacă un bebeluș plânge sau un copil este anxios, mama acestuia îl va lua imediat în brațe și îl va alina. Indienii cred că apropierea de copil manifestată prin atenție și mângâieri necondiționate conduce la creșterea armonioasă a acestuia.

5. Sistemul educațional complex

Școlile din India au o filosofie aparte, dominată de spiritualitate și toleranță. Chiar dacă formarea academică este una riguroasă, iar elevii sunt supuși unei presiuni destul de mari din acest punct de vedere, ei sunt încurajați totodată să-și exprime părerile, să dezbată concepte, să discute cât mai mult cu cei din jur și să-și dezvolte astfel gândirea critică.

Profesorii nu au voie să ceară elevilor ceea ce ei înșiși nu oferă, de aceea cele mai frecvente consilii profesorale vizează îmbunătățirea comportamentelor cadrelor didactice, nu ale copiilor. Principala sarcină a elevilor este să fie în competiție cu ei înșiși, nu cu colegii de clasă. În fiecare lună, copiii primesc felicitări scrise pentru realizările lor, dar bazate de progresele personale.

Sistemul de învățământ din India stimulează elevii să-și descopere potențialul și să-l dezvolte, cei mai mulți dintre aceștia ajungând să-și facă părinții mândri de performanțele lor școlare.

6. Atitudinea informală

Nu doar părinții sunt foarte afectuoși cu copiii lor, ci și profesorii. Multe cadre didactice își îmbrățișează elevii, fără favoritisme, întrucât consideră că toți copiii au nevoie de această formă de aprobare.

Citește și:

5 practici ale școlilor japoneze care au revoluționat educația

Cum se comportă părintele care, fără să vrea, își condamnă copilul la eșec