Ați jucat vreodată jocul Simon says? Este un joc în care conducătorul de joc spune ceva și te îndeamnă să faci ce îti spune, dar face altceva. Un joc simpatic, de coordonare și atenție, care jucat prima oară îți arată explicit că oamenii au tendința să urmeze acțiunile și nu cuvintele oamenilor din față.

Acest lucru este perfect valabil și pentru educația sexuală. Părinții au tendința să amâne acest subiect până spre vârsta la care copiii încep să pună întrebări (în general în jurul vârstei de 12 ani). Problema este că interesul copiilor legat de acest subiect începe mult mai devreme și până la vârsta aceea au învățat deja care este atitudinea noastră legată de sex și sexualitate și discutiile legate pe acest subiect.

Comunicarea non-verbală începe încă din primele zile de la naștere și transmite informații despre tot din jur, prin expresiile feței, limbajul corporal, atmosfera din casa etc. De aceea comunicarea despre sex si sexualitate și deschiderea canalului de comunicare pe acest subiect se face de la cele mai mici vârste.

Primul pas ar trebui să fie atitudinea noastră relaxată și de acceptare atunci când bebelușul explorează diverse părți ale corpului, inclusiv organele sexuale. Pasul numărul doi este să le dăm copiilor vocabularul corect și complet pentru denumirile organelor sexuale și disponibilitatea de a vorbi despre ele cu aceeași libertate cu care vorbim despre cot, sau picior. Urmează primirea intrebarilor cu bunăvoință și deschidere.

În jurul vârstei de 8 ani de zile, hormonii de creștere încep să acționeze în corpul copiilor și este vârsta la care încep transformările. Copiii care știu la ce transformări să se aștepte, că sunt aceleași pentru toți copiii, că se întamplă în ritmuri diferite și care este scopul lor, vor putea trece mai senini și cu mai puține dificultăți prin ele.

De asemenea, studiile arată că atât copiii cât și tinerii au nevoie de cineva care să le răspundă la întrebările legate de sex, că simt nevoia unui adult cu care să poată vorbi, iar în lipsa acestui adult  vor căuta răspunsurile în alte surse (internet, colegii, etc). Surse care nu vor fi la fel de bine informate, la fel de obiective și nu vor putea răspunde la întrebările care urmează după.

Există o serie de mituri despre ce se întâmplă dacă discutăm cu copiii despre sex – iată câteva dintre ele:

Mit – dacă copiii învață la școală despre sexualitate nu mai este nevoie să vorbim cu ei despre asta acasă.

Realitate – Diferite studii au arătat că programele de educație sexuală din școli duc la creșterea comunicării părinte – copil despre diverse subiecte legate de sexualitate. Cele două sunt mai degrabă complementare, iar educația sexuală trebuie să înceapă acasă.

Mit – Dacă le vorbești copiilor despre sexualitate aceștia o să-și înceapă mai devreme viața sexuală.

Realitate – În urma studiilor efectuate, Organizația Mondială a Sănătății a concluzionat că „nu există nici o dovadă că educația sexuală încurajează experimentarea sau activitatea sexuală crescută. Dacă este să se observe vreun efect, aproape fără excepție, este în direcția amânării începerii vieții sexuale și folosirea eficientă a contraceptivelor „.

Mit – Elevii din ciclu primar sunt prea tineri pentru a avea nevoie de informații despre sexualitate.

Realitate – Pentru fiecare materie, elevii primesc în primii ani de școală informații de bază, care se vor extinde în anii următori. Adesea, copiii sunt curioși cu privire la lucruri despre sexualitate și au nevoie de răspunsuri clare, adecvate vârstei lor. Elevii din ciclul primar învață despre schimbările fizice, emoționale și sociale care se întâmplă în perioada pubertății, componentele de bază ale sistemului reproducător, factorii de risc asociați bolilor cu transmitere pe cale sangvină.

Mit – În cadrul programelor de educație sexuală nu se vorbește despre abstinență.

Realitate – Programele de educație sexuală subliniază abstinența. Abținerea de la activități sexuale care implică schimbul de fluide corporale este singura cale de a evita în totalitate riscul unei sarcini sau al unei boli cu transmitere sexuală. Amânarea activității sexuale până la maturitate, alegerea unui partener sexual și folosirea de metode contraceptive sunt următoarele cele mai bune alternative.

Mit – prezervativele nu sunt eficiente pentru prevenirea sarcinilor sau a bolilor cu transmitere sexuală.

Realitate – Repetate studii arată că prezervativele utilizate în mod frecvent și corect oferă un grad ridicat de protecție împotriva sarcinilor nedorite și a bolilor cu transmitere sexuală. Atunci când prezervativele nu funcționează este din cauza utilizării lor inconsecvente sau necorespunzătoare. De aceea este foarte important să se discute despre modul corect de folosire a prezervativelor atunci când se vorbește despre sănătatea sexuală.

Mit – Copiii „se vor prinde” singuri ceea ce vor avea nevoie să știe referitor la educația sexuală.

Realitate – În mod constant, copiii sunt expuși mesajelor cu conotație sexuală, iar majoritatea acestor mesaje nu promovează educația sexuală. Copiii vor auzi mesaje comerciale care sunt mai degrabă centrate pe exploatare și vor înțelege informațiile greșite. Iar dacă părinții nu le vorbesc despre educația sexuală, mesajul pe care copiii îl vor percepe este că despre sexualitate nu se poate vorbi într-o manieră sinceră și deschisă.

Mit – Dacă vorbești cu copilul tău despre sexualitate, va încerca să experimenteze.

Realitate – copiii care sunt bine informați vorbesc confortabil despre sexualitate cu părinții lor și sunt mai puțin predispuși în a avea relații sexuale premature. Informațiile corespunzătoare nu conduc la un comportament inadecvat, ci lipsa acestora.

Mit – Dacă nu vorbim despre sex nu îi învățăm pe copii nimic despre sexualitate.

Realitate – Copiii învață de la noi prin observare. Noi devenim modele care le arată cum să fie un adult sănătos, cum să aibă relații, cum să arate afecțiune și să rezolve conflictele care apar în relații. Noi suntem primii și principalii educatori sexuali ai copiilor noștri. Atunci când evităm să vorbim cu ei despre sexualitate le transmitem mesajul că acest subiect este unul tabu. Tăcerea este la fel de elocventă ca și cuvintele.

Mit – Dacă nu mă simt complet confortabil să vorbesc cu copilul meu despre sex, mai bine nu vorbesc deloc.

Realitate – Este des întâlnit în rândul părinților să se simtă inconfortabil atunci când le vorbesc copiilor despre sexualitate. Cu toate acestea, nu trebuie ca acest lucru să ne împiedice în a ne educa copiii. Educația sexuală trebuie să abordeze și să recunoască diversele nevoi ale copiilor. Este important ca părinții să furnizeze informații complete referitoare la educația și sănătatea sexuală.

Aflați mai multe despre ce informații au nevoie copiii dvs să știe pe vârste și cum puteți comunica cu ei la Conferința Națională despre Educație Sexuală – cum să le povestești copiilor și adolescenților despre sex pe 19 și 20 martie. Detalii și înscrieri aici.

Articol oferit de .