Datorită Aletheea, am învățat să iubesc umanitatea și să îi admir frumosul.

Interviu cu Tudor Leca, absolvent Aletheea

Tudor Gabriel Leca a fost elev Aletheea timp de doi ani, în clasele a VII-a și a VIII-a, în perioada septembrie 2019 – iunie 2021. A absolvit Colegiul Național „Iulia Hasdeu”, și, în prezent este student în anul I la Facultatea de Medicină Generală, Universitatea de Medicină și Farmacie „Carol Davila” din București.

1. Ca să începem relaxat, spune-ne cine ești tu astăzi?

Numele meu este Tudor-Gabriel Leca și sunt student la Facultatea de Medicină Generală din cadrul Universității de Medicină și Farmacie „Carol Davila”din București. La Aletheea am învățat timp de doi ani, respectiv în clasele a VII-a și a VIII-a (2019-2021). La momentul acordării acestui interviu, am 19 ani și sunt abia intrat pe băncile facultății, după un proces intensiv de studiu, care a început din clasa a XI-a. În iunie 2025, am absolvit Colegiul Național „Iulia Hasdeu”.

Lăsând deoparte etapele academice pe care le-am parcurs, am rămas, sper eu, același tânăr doritor de a cunoaște oameni noi, cu plăcerea de a interacționa și de a lega prietenii. Sunt pasionat de muzică – încă din gimnaziu cânt cu mare bucurie la pian și îmi place să ascult melodii noi. Am început acasă un proiect de digitalizare a melodiilor de pe casete audio, benzi de magnetofon sau plăci de vinyl care nu se găsesc altfel pe internet, tocmai pentru a păstra pentru posteritate tezaurul muzical național, cât și melodiile din repertoriul străin. O pasiune care mi-a fost puternic amplificată la Aletheea pot spune cu certitudine că a fost istoria, dar nu vorbim strict despre textele din manualele școlare, ci despre istoria care ne înconjoară, despre cum am ajuns cine suntem astăzi și cum aceasta are tendința, uneori nefastă, de a se repeta. Aceasta constituie, în opinia mea, singura metodă eficientă și cu adevărat potrivită de a învăța domeniul vast numit scurt „istorie”.

Așadar, sunt un tânăr student la medicină, cu pasiuni în domenii considerate „realiste”, dar niciodată neglijând importanța în viața noastră a celor „umaniste”. În fond, medicina este cel mai tehnic domeniu umanist!

2. Cum te-au ajutat anii de gimnaziu să devii cine ești azi?

Aletheea este locul în care mi-am schimbat modul de a învăța de la celebrul „tocit”, la cel de asimilare în adevăratul sens al cuvântului. Anii de gimnaziu la Aletheea mi-au demonstrat, chiar și în timpul pandemiei, că noi la școală nu suntem agresați cu informație, ci trebuie să ne cultivăm curiozitatea de a o studia, de faptul că noi ne aflăm într-o lume, într-un univers extrem de bogat care ne așteaptă să îi descoperim tainele. Mai precis, Aletheea m-a învățat să vin cu zâmbetul pe buze dimineața la școală tocmai pentru a învăța ceva nou.

3. Există un profesor sau o întâmplare din școală care ți-a rămas în minte și ți-a influențat parcursul?

Țin minte perfect cum îi spuneam d-nei profesoare de Științe, Andreia Petcu (sau Andreia, după cum îi spuneam noi, elevii), că eu nu sunt pasionat de Fizică și nici de Biologie, ci sunt atras doar de domeniile umaniste. Din acest motiv, nu dădeam performanță la teste, luând note considerate mici. Nu după mult timp, s-a produs exact ceea ce spuneam că am învățat la Aletheea, și anume pasiunea și satisfacția de a asimila cunoștințe. Și acum, după vreo 6 ani, într-un viitor pe care nu l-aș fi putut prezice niciodată, am ajuns student tocmai la Medicină. Ceea ce vreau să subliniez este că cea mai mare victorie atât a unui profesor, cât și a unui elev, NU este nota 10, ci transformarea elevului dezinteresat într-unul pasionat, bucuros să studieze respectiva materie.

4. Ce ai învățat de la Aletheea, dincolo de cunoștințe și discipline, și încă folosești în viața de zi cu zi?

Cu siguranță am rămas cu plăcerea de a învăța și cu reflexul de a căuta, de a cerceta și de a studia orice fenomen, orice cuvânt pe care îl citesc sau îl aud și despre care nu știu. Acesta este un dar enorm, pentru care sunt veșnic recunoscător.

5. Cum ți-au influențat școala și activitățile de la Aletheea pasiunile sau alegerile pe care le-ai făcut mai târziu?

Exact cum am mai răspuns, datorită școlii Aletheea am putut să trec peste acest blocaj față de toate materiile „realiste”. Tot datorită Aletheea, am învățat să iubesc umanitatea și să îi admir frumosul. Profund, sunt convins că și această lecție m-a ajutat să aleg viitorul domeniu în care voi lucra.

6. Dacă te uiți înapoi, care e cel mai important lucru cu care ai plecat din gimnaziu?

Consider Aletheea locul în care a debutat procesul meu de maturizare. Din multele definiții și criterii după care putem defini un individ ca fiind „matur”, eu rămân statornic față de unul singur, și anume generozitatea de a recunoaște meritele oamenilor care mi-au vrut binele. Aceasta este și cea mai valoroasă lecție pe care am primit-o în gimnaziu. Cel mai mare prejudiciu de imagine pe care mi-l pot atrage este să-mi vorbesc de rău școala, profesorii, părinții și țara. Aletheea m-a învățat fără limbă de lemn, fără impunere de opinie, fără forță, să îi iubesc în mod discret și adevărat absolut pe toți cei care m-au ajutat să mă dezvolt.

7. Cum ai descrie mediul de la Aletheea, în 3 cuvinte?

Prietenos, deschis, modern.

8. În ce moduri au influențat valorile/filosofia școlii felul în care gândești, acționezi și iei decizii astăzi?

Despre gândire, Aletheea m-a învățat – ce e drept, cu greu, din cauza orgoliilor personale – diferența dintre ceea ce în popor se numește „fix” și principiu. Am învățat la Aletheea să negociez politicos într-o situație care nu îmi este pe plac și să găsesc compromisuri agreabile pentru toate părțile implicate. Și aceasta poate fi o dovadă de maturizare.

9. Cum te-a încurajat Aletheea să te dezvolți atât din punct de vedere academic, cât și la nivel personal?

Aletheea m-a învățat că am voie să greșesc. Mai precis, mi-a arătat că școala este un „incubator” în materie de greșeală. Aici am voie să greșesc fără să fiu tras la răspundere. Ba chiar sunt încurajat să greșesc în detrimentul inacțiunii, ca să pot învăța din respectivul lucru. Mi-a arătat că acesta este momentul în care îmi sunt permise cele mai multe erori și este exact timpul în care cineva îmi este alături tocmai pentru a mă sfătui și a-mi îndrepta parcursul ori de câte ori e nevoie.

10. Ce ți-ar plăcea ca Aletheea să continue să învețe viitoarele generații?

Plăcerea de a învăța.

11. Dacă ai da un sfat elevilor/părinților actuali de la Aletheea, care ar fi acela?

Există o mare greșeală de înțelegere în ceea ce privește implicarea părinților în viața copiilor. Am văzut un număr îngrijorător de psihologi, de experți în parenting, că îi sfătuiesc pe părinți să „lase copiii în pace”, să „îi lase să facă ce vor”. Un sfat mai toxic și mai nociv cu greu pot găsi, deoarece acesta este un mesaj aparent frumos, care încurajează libertatea celor mici, dar, de fapt, naște rupturi ireparabile în relația părinte-copil.

Ceea ce îi sfătuiesc pe părinți și promit solemn că o voi face la rândul meu, este să îi lase pe copii să-și aleagă drumul în viață, să îi lase să se lămurească prin propriul filtru al minții despre înclinațiile lor, despre ce îi înconjoară, dar tot timpul să se asigure că o vor face în cunoștință de cauză.

De asemenea, un alt lucru extrem de benefic este să le povestiți copiilor dumneavoastră realitatea în care ați trăit, să le povestiți despre trecut și să le formați bucuria de a trăi într-o lume liberă, într-o lume nouă. Dacă nu îi învățați despre cum se trăia în vremurile trecute, dacă nu îi învățați ce înseamnă lipsirea de libertate, ați creat un om fără imunitate la dictatură, un om care își poate pierde cu ușurință libertatea, condamnându-se astfel la o nefericire profundă. Nu există om mai trist decât cel îngrădit.