Eșecul copilului la un examen important este, în același timp, și eșecul părintelui care l-a susținut în toată perioada de pregătire. După luni de zile de incertitudini, speranțe, investiții de timp, energie sau bani, un rezultat sub așteptări poate fi o catastrofă sau, dimpotrivă, o oportunitate de evoluție, învățare și apropiere de copil. Totul depinde de modul în care părintele dezamăgit își depășește propriile bariere emoționale și reacționează constructiv.
Cum ar fi ideal să procedeze un părinte al cărui copil se confruntă cu angoasa unui examen promovat cu note mici sau, mai rău, nepromovat? Ce ar putea să spună sau să facă după ce faptul este deja consumat?
Primul impuls este cel emoțional, al reacției conduse de emoțiile negative resimțite. Reproșurile, manifestarea dezamăgirii, amenințările și prognosticurile sumbre asupra viitorului copilului sunt cel mai des întâlnite în aceste situații, dar și cele mai greșite poziții pe care un părinte le poate adopta. Soluția este simplă și este foarte bine descrisă de zicala “iubește-mă atunci când par că o merit cel mai puțin”.
Furia, supărarea și dezamăgirea
Este mai ușor de spus decât de făcut, însă primul pas în gestionarea corectă a situației din partea părintelui este să evite pe cât posibil să se arate furios, supărat și dezamăgit ireversibil. Cum timpul nu se mai poate da înapoi, cel mai sănătos lucru de făcut este detașarea emoțională de cele întâmplate și adoptarea unei atitudini suportive, pozitive și constructive.
Discutați cu copilul după ce reușiți să vă liniștiți, să priviți situația la rece și să evaluați alternativele. Sunteți cel mai important aliat al copilului și este esențial să vă păstrați cât se poate de mult obiectivitatea și gândirea practică, rațională.
Cel mai important lucru pe care copilul trebuie să îl înțeleagă este acela că întotdeauna există soluții, că merită o a doua șansă și că este la fel de iubit și apreciat de părinții săi. Explicați copilului că eșecul nu îl definește, ci este o oportunitate de evaluare a lucrurilor care pot fi îmbunătățite pentru un viitor succes poate mai răsunător. Multe dintre personalitățile lumii au învățat că prin eșec învățăm să fim și mai buni, mai responsabili, mai perseverenți și mai inteligenți.
Reconstruirea strategiei
Imediat după obținerea unui echilibru emotional de ambele părți, puneți pe hârtie alternativele de redresare sau, altfel spus, de reconstruire a strategiei prin care copilul își poate atinge obiectivele.
Chiar dacă îl asigurați de toată înțelegerea, copilul trebuie să-și asume responsabilitatea rezultatului muncii sale și să conștientizeze că este important să se adune și ducă o luptă cu sine însuși, dacă își dorește să-și atingă obiectivele.
Identificați cauza eșecului prezent – poate fi vorba despre superficialitatea studiului, emotivitate, autoevaluare greșită, alegerea manierei nepotrivite de studiu etc. Odată ce ați depistat împreună cauza performanței scăzute, este mai ușor să găsiți un nou curs de acțiune.
Gândiți-vă ce puteți face diferit, pe baza problemelor care au cauzat eșecul. Dacă este vorba despre emotivitate, consilierea cu un psihoterapeut poate fi soluția (cu efecte pe termen lung și nu doar în sfera academică). Suplimentarea orelor de pregătire pentru acoperirea lacunelor la disciplinele în cauză sau participarea la cursuri și ateliere de explorare a cunoștințelor vizate pot fi soluțiile pentru obținerea unui rezultat mulțumitor la o viitoare examinare.
Comparațiile
La fel de important este să nu faceți greșeala de a vă compara copilul cu colegii de clasă, verișorii, frații mai mari sau vecinii, mai ales când discutăm de eșecul unui examen important. Aceasta este o cale sigură prin care veți descuraja copilul să lupte pentru propria evoluție, îi veți afecta ireversibil încrederea în forțele proprii și îl veți demotiva să depășească acest impas.
Fiecare copil este diferit, are propriile puncte tari și vulnerabilități, așa că tratați situația individual, fără să vă raportați la cazul altor persoane.
Progresul
Indiferent de decizia pe care o luați împreună, urmăriți cu atenție progresele copilului și puneți accent pe dovezile de evoluție pozitivă. Dacă nu a intrat la liceul dorit, nu înseamnă că nu poate lucra în continuare la dezvoltarea abilităților personale și la pregătirea lui pentru cariera dorită.
Într-un climat de susținere și respect reciproc, puteți să-l motivați atât prin suport emotional, cât și prin a-i reaminti că succesul depinde, în cea mai mare parte, de el. Continuați să-l responsabilizați și să-l impulsionați, fără să-i neglijați nicio clipă bunăstarea emoțională. Lucrați la propria tendință de a dramatiza situația și nu uitați că, de multe ori, cele mai importante uși se deschid după ce altele au fost închise!
