Continuitate şi schimbare între cele două cicluri de învăţământ gestionate de Aletheea: ciclul primar şi ciclul gimnazial

Revoluţia industrială a fost/este (prin unele părţi de lume) un PROCES istoric.

Un chatbot de inteligenţă artificială (1) a definit „un proces istoric [ca fiind] o succesiune de evenimente sau transformări care se desfășoară într-un anumit interval de timp și care duc la o schimbare semnificativă într-o societate, într-o instituție sau într-o altă structură socială. Acesta implică o evoluție pe termen lung, nu doar un singur moment punctual, și oferă o perspectivă asupra modului în care anumite fenomene s-au dezvoltat și s-au modificat de-a lungul timpului.”

Asociate conceptului de PROCES reţinem următoarele elemente: succesiune de evenimente, interval de timp, evoluţie pe termen lung, schimbare semnificativă.

Am întrebat acelaşi chatbot despre continuitate şi schimbare între clasa a IV-a şi gimnaziu. Răspunsul a fost: „Tranziția de la clasa a IV-a la ciclul gimnazial implică elemente de continuitate, cum ar fi menținerea competențelor fundamentale și a unor legături cu învățătorul, dar și elemente de schimbare majore, incluzând schimbarea de învățător cu mai mulți profesori, o structură academică diferită, noi așteptări și responsabilități, și o necesitate crescută de adaptare socială și emoțională.” (sublinierile aparţin inteligenţei artificiale)

În lista de schimbări AI oferă următoarele repere şi explicaţii suplimentare:

• Structura academică: Elevii trec la o rutină mai complexă, cu mai multe obiecte, profesori, săli de clasă și un orar mai dens.
• Așteptări crescute: Se așteaptă din partea elevilor o mai mare autonomie, responsabilitate și capacitate de a gestiona sarcini mai complexe.
• Dezvoltarea socială și emoțională: Elevii trebuie să se adapteze la un mediu nou, cu noi dinamici sociale și relații cu colegii și profesorii.
• Nivelul de dificultate: Materiile devin mai abstracte și mai dificile, necesitând o abordare mai analitică și critică.
• Rolul părinților: Rolul părinților se poate schimba, devenind mai mult un facilitator și un sprijin în gestionarea tranziției, pe măsură ce copiii își asumă mai multă independență.

De această dată, sublinierile îmi aparţin şi argumentez:

Rutina mai complexă, cu mai multe obiecte, profesori, săli de clasă și un orar mai dens, presupun organizare, rigoare şi constanţă în efortul individual. Niciun rezultat în educaţie nu se obţine prin miracole şi magie. Succesul copiilor înseamnă timp, răbdare şi efort. Toate valabile şi pentru adulţii care însoţesc copiii în acest parcurs: părinţii şi profesorii.

Autonomia (de fapt, dobândirea autonomiei) copiilor este un proces cu toate elementele descrise mai sus: succesiune de evenimente, interval de timp, evoluţie pe termen lung, schimbare semnificativă. La gimnaziu autonomia se observă, cu limite mari la unii copii, către finalul clasei a VI-a. Altfel, până la 12 – 13 ani, copiii rămân dependenţi de adulţi şi într-un „război” cu ei înşişi pentru eliberarea de adulţi. Niciun „război” nu se încheie repede şi fără „victime”: adulţi nemulţumiţi, care nu înţeleg comportamentele copiilor şi reacţionează, uneori, instinctiv; copii care trec prin stări de spirit, uneori, imposibil de gestionat fără ajutorul adulţilor.

Responsabilitatea a fost întotdeauna „vecina de palier” a libertăţii. Libertatea a fost definită, în secolul al XIX-lea, ca absenţa constrângerilor. Sir Isaiah Berlin a fost mai pozitiv în definirea libertăţii către finalul secolului XX. Libertatea trebuie să existe, spune filosoful britanic, nu „împotriva a ceva,” ci „pentru ceva.”

Adaptare, noi dinamici sociale şi relaţii. Teoria rezonanţei aplicată în viaţa socială ne sugerează faptul că totul crează rezonanţe: felul în care gândim, timbrul vocii, ţinuta corporală, mediul în care ne desfăşurăm viaţa, culorile şi sunetele din jurul nostru, persoanele lângă care suntem, mâncarea din farfurie, cuvintele pe care le ascultăm, imaginile care ne înconjoară, râsul şi buna dispoziţie şi multe altele din viaţa noastră. Dinamica socială pozitivă şi capitalul de încredere publică pe care îl investim în ceilalţi, sunt repere importante în educaţia la Aletheea.

Materii abstracte propuse pentru studiu încă din perioada revoluţiei industriale, pentru nevoile producţiei specifice revoluţiei industriale. La care s-au adăugat, atrage atenţia Alvin Tofler, trei „materii” transmise subliminal: educaţia pentru punctualitate, supunere şi muncă repetitivă. Producţia de fabrică avea nevoie de toate.

Adaptarea învăţării în cadrul curriculumului actual la Aletheea înseamnă deschideri şi provocări transdisciplinare realizate cu ajutorul învăţării prin proiecte,  dobândirea de competenţe transferabile, competenţe de anticipare şi adaptabilitate şi construirea argumentată şi raţională a propriei vieţi.

Rolul părinților – facilitator și un sprijin în gestionarea tranziției. Nimic de adăugat.

Toate aceste schimbări fac parte dintr-un PROCES de evoluţie a copiilor documentat şi cunoscut în detaliu de către psihologi încă de la mijlocul secolului al XX-lea.

Meseria de profesor înseamnă cunoaşterea şi gestionarea PROCESULUI de evoluţie în toate detaliile sale şi cu toate particularităţile specifice fiecărui copil.

La Aletheea cunoaştem încă din 2014, când s-a deschis şcoala, şi dezvoltăm constant preocuparea despre CUM facem ca PROCESUL să aibă profunzime şi fundaţia evoluţiei să fie solidă. Şi noi, profesorii Aletheea, şi Gemini (chatbotul Google din conversaţia noastră) avem, despre această tranziţie a copiilor de la ciclul primar către ciclul gimnazial, aceleaşi surse de informare: cărţi, articole de specialitate, studii, cercetări şi analize. Singurele diferenţe între noi şi inteligenţa artificială sunt că noi nu (mai) suntem atât de tineri şi de celebri şi nu suntem în trendul succesului de suprafaţă şi al gloriei de moment.

(1) https://gemini.google.com/

Prof. Mihai Stamatescu

Coordonator educaţional, ciclul gimnazial