Interviu cu elevii clasei VII1:  

Iarina Bogza, Rareș Pătrașcu, Andrei Lăzăroiu, Luca Caragea 

Învățarea prin proiecte este o metodă de bază la Aletheea. Prin aceasta, descoperi singur răspunsul la întrebarea „Ce pot face cu ceea ce învăț la școală?” și astfel cunoașterea capătă mai mult sens. Trebuie să combini, să recombini, să structurezi cunoștințe și deprinderi multiple, din discipline diferite. Îți vei antrena gândirea critică, îți vei dezvolta creativitatea și vei găsi soluții la probleme complexe. O astfel de metodă este cea a „pălăriilor gânditoare” dezvoltată de Edward de Bono, folosită la orele de limba și literatura română pentru înțelegerea și interpretarea cărților citite.  

Gabriela Manda: Ce poți spune despre proiectele lucrate în acest an? Care au fost cele mai motivante pentru tine? De ce? 

Iarina: Consider că proiectele ajută foarte mult la felul în care privim lumea, adică îți schimbă total perspectiva. După fiecare proiect, eu, cel puțin, văd lumea puțin altfel. În același timp, ajută foarte mult gândirea. De exemplu, acum lucrăm la un proiect bazat pe cartea „Fata care citea în metrou” și trebuie să răspundem la niște întrebări, reprezentate prin niște pălării, iar fiecare pălărie exprimă o altă întrebare. Un astfel de exercițiu antrenează foarte mult gândirea critică fiindcă trebuie să dezvolți fiecare idee pe care o spui, iar pe mine mă motivează foarte mult acest mod de a gândi.  

Gabriela Manda: Care sunt aceste pălării?  

Iarina: Sunt în total șase pălării. Prima pălărie este cea albă, care e analiza obiectivă și conține două subpuncte. De exemplu, la subpunctul A, trebuie să identificăm cinci cărți menționate în roman și să explicăm asocierea cu personajele care primesc acele cărți. La subpunctul B trebuie să descriem traseul zilnic al personajului principal, Juliette. Aceste exercițiu este foarte interesant deoarece te ajută să-ți imaginezi cum arăta lumea respectivă, cum se simțea ea în diverse locuri, de exemplu, în metrou. Următoarea pălărie este cea roșie, care e legată de emoții, sentimente. Pălăria neagră reprezintă criticul constructiv, adică gândirea critică. Urmează pălăria galbenă, care este legată de optimism și ne învață să vedem partea plină a paharului. Apoi, pălăria verde reprezintă gândirea creativă, în care trebuie să propunem un kit de supraviețuire prin lectură pentru călătoriile cu metroul și să dăm câteva exemple de cărți pe care le considerăm un must-have în lista noastră de lectură. Ultima pălărie, cea albastră, este un fel de sinteză a proiectului în sine și presupune să rezumăm într-o singură frază mesajul central al romanului, ca un slogan.  

O altă sarcină a proiectului este să ne imaginăm un mod prin care să oferim cărți unor oameni pe care îi întâlnim chiar și pe stradă, după modelul din cartea citită, cum ar veni, și să încercăm să ducem acest plan la nivel global, să-l promovăm, oarecum.  

După părerea mea, toate aceste sarcini de lucru ne ajută foarte mult să ne dezvoltăm gândirea critică și felul în care ne raportăm la ceea ce citim și cred că ne ajută foarte mult și în viață modul acesta de lucru. 

Gabriela Manda: Eu sunt curioasă, care este pălăria ta preferată din cele șase? 

Iarina: Cred că cel mai mult mi-a plăcut să lucrez la pălăria roșie, fiindcă am înțeles mult mai bine ce gândea personajul. Am putut să descriu mai bine legătura dintre anumite personaje și cărțile pe care le personajele le-au primit, erau mult mai bine descrise emoțiile pe care le trăiau personajele și mi s-a părut mai simplu să le înțeleg. 

Gabriela Manda: Care sunt beneficiile lucrului prin proiecte, pentru tine? 

Rareș: Îmi place să lucrez prin proiecte deoarece mă pot consulta cu colegii mei  și ne putem oferi perspective diferite, cum spune vorba aceea „Unde sunt doi, puterea crește.”, deci putem rezolva sarcinile mai repede și mai eficient decât dacă aș fi fost de unul singur. 

Gabriela Manda: Care au fost adevăratele provocări pentru mintea ta în timpul ultimului proiect lucrat?  

Andrei: Ultimul proiect lucrat în acest an școlar a fost cel la română pentru cartea „Fata care citea în metrou”. Aveam de făcut pălării care ne ajută să analizăm cartea.  Pentru mine, pălăria albă a fost cea mai dificilă, deoarece trebuia să identificăm în roman cinci cărți și să zicem cine le-a citit. Mi-a fost foarte greu, deoarece trebuia să le identificăm în carte și atunci când am citit nu am subliniat paginile la timp. 

Gabriela Manda: Cum vă împărțiți sarcinile atunci când lucrați la un proiect? 

Andrei: În mod egal. Am avut de lucrat la cinci sau șase pălării și fiecare a făcut câte una sau câte două. Aniela (Mancaș), profesoara noastră de română, ne lasă să ne împărțim noi sarcinile așa cum ni se pare mai bine. 

Gabriela Manda: În ce măsură înțelegi mai bine ce înveți atunci când lucrezi în echipă în cadrul unui proiect?  

Luca: Consider că da, înțeleg mai bine când lucrez în echipă proiectele, deoarece pot să mă consult cu colegii de echipă și pot să văd și ce părere au ei. Mă simt mult mai confortabil atunci când sunt cu ei, decât atunci când sunt pe cont propriu. Pentru mine, lucrul în echipă este cel mai potrivit ca să înțeleg conceptele explicate de către profesor și să înțeleg, de exemplu, lecția nouă și ce se așteaptă de la mine.  

Gabriela Manda: Poți să-mi dai exemplu de un concept pe care l-ai învățat anul acesta în cadrul unui proiect?  

Luca: Am făcut mini-proiect despre cazurile substantivului, despre timpurile verbului și le-am înțeles mai ușor așa.