Școala visurilor noastre este spațioasă, colorată, vie, veselă, cu mobilier adaptat vârstei, cu laboratoare pline de resurse prețioase de învățare și profesori pe cât de pregătiți, pe atât de calzi și atenți la emoțiile copiilor. Lista ingredientelor care compun o școală ideală poate continua pe pagini întregi, ba chiar poate să arate diferit de la un copil la altul. Chiar și așa, există câteva trăsături de bază împărtășite de școlile cu adevărat performante, la care copiii vin cu drag și de care se despart cu mare greutate.
Psihoterapeutul Augusto Cury ne împărtășeste o descriere scurtă a elementelor care nu ar trebui să lipseasă dintr-o școală de vis pentru copiii noștri. Ele sunt integrate în filosofia Aletheea, ca o completare prețioasă a tuturor atributelor pozitive descrise în introducere.
1. Muzica ambientală în sala de curs
Muzica generează emoții. Astfel, pe un fond emoțional, învățarea se produce mult mai repede și mai ușor. La Aletheea, muzica nu lipsește din ore sau din pauze, chiar și la disciplinele care aparent nu au nicio legătură cu această artă. Învățăm cântand, pentru ca mintea este mai deschisă și mai relaxată, iar oboseala și plictiseala nu-și mai găsesc locul în bănci.
2. Așezarea în cerc sau în formă de U
Sala de clasă nu este o armată de oameni tăcuți și nici un teatru în care profesorul este unicul actor, iar elevii spectatori pasivi. Toți sunt actori ai educației. Educația trebuie să fie participativă, de aceea mobilierul din clase este deseori așezat în formă de U. La Întâlnirea de dimineață, copiii se așază în cerc și își încep ziua interacționând, împărtășindu-și gândurile și reglându-și echilibrul emoțional.
3. Expunerea interogativă: arta interogației
Expunerea interogativă generează îndoială, îndoiala generează stresul pozitiv, iar acest stres deschide ferestrele inteligenței. Întrebările “De ce?”, “Cum?”, “Unde?”, “Care este fundamental?”, trebuie să facă parte din rutina elevului.
4. Expunerea prin dialog: arta întrebării
Când cineva încetează să pună întrebări, încetează să învețe, să se dezvolte. Un profesor fascinant trebuie să pună elevilor săi cel puțin 10 întrebări în timpul unei ore. După un an de expunere interogativă și prin dialog, elevii pierd teama de a se exprima, învață să discute ideile și devin mari călători.
5. A fi povestitor de istorioare
A educa înseamnă a povesti istorioare. A povesti istorioare înseamnă a transforma viața în gluma cea mai serioasă a societății. Viața presupune pierderi și probleme, dar trebuie trăită cu optimism, speranță și veselie.
6. Umanizarea cunoașterii
În spatele fiecărei informații date cu atâta simplitate în sala de clasă se află lacrimile, aventurile și curajul oamenilor de știință, iar despre ei trebuie să vorbim.
7. Umanizarea profesorului: ce poveste spui
Fiecare profesor are o istorie fascinantă, care conține lacrimi și bucurii, vise și frustrări. E important că aceste povești să fie spuse copiilor în doze mici pe parcursul anului. Un profesor influențează personalitatea elevilor mai mult prin ceea ce este, decât prin ceea ce știe.
8. Educarea respectului de sine: lauda înainte de critică
Critica, fără o laudă prealabilă blochează inteligența, îl face pe tânăr să reacționeze din instinct, ca un animal amenințat.
9. Administrarea gândurilor și emoțiilor
Profesorii fascinanți trebuie să-și ajuite elevii să se elibereze din închisoarea intelectuală. Cum? Independent de materia pe care o predau, trebuie să arate, cel puțin o dată pe săptămână, că ei pot și trebuie să-și gestioneze gândurile și emoțiile.
10. Participarea la proiecte sociale
Angajamentul social trebuie să fie marea țintă a educației. Fără el, individualismul, egoismul și controlul asupra altora vor spori. Dacă îi angajăm pe copii în proiecte sociale, viața lor va căpăta un nou sens. Emoția lor va fi structurată, gândirea va fi liniștită și, în plus, vor învăța importanța faptului de a fi utili.
