Cele mai multe neînțelegeri dintre părinți și copiii lor vin dintr-o cunoaștere insuficientă a nevoilor celor mici. La fiecare vârstă, copiii au nevoie de lucruri diferite, dictate de etapele de dezvoltare în care se află. De la stadiul la sugar până în adolescență, părinții care își doresc să-și crească urmașii cât mai armonios trebuie să știe, în primul rând, să privească prin ochii acestora. Și așa vor reuși să evite conflictele, traumele și relațiile dezechilibrate cu urmașii lor.

Vă detaliem mai jos câteva etape de dezvoltare importante și comportamentele dificile asociate cu acestea. Veți observa că anumite conduite sunt absolut normale la anumite vârste și arată că cel mic trece prin tranziții firești ale copilăriei și adolescenței. Psihologul american Karen Young propune și o serie de soluții prin care părinții să-și ajute copiii să depășească fiecare obstacol cu brio.

Sugarii și bebelușii (0-12 luni)

Comportamentele tipice sunt:

• Totul se bagă în guriță – mâini, picioare, mâncare, jucării, pantofi, orice.
• Plânsul indică o nevoie specifică (somn, contact fizic, hrană, schimbat etc.). Aceasta este principala metodă de comunicare în primele 12 luni de viață. Partea pozitivă este că sugarul și bebelușul nu cer niciodată mai mult decât au de fapt nevoie.
• Neliniște cauzată de absența persoanelor familiare.
• Analiză atentă cu privirea a chipurilor, obiectelor, cărților etc. Aceasta este vârsta la care holbatul este acceptat din punct de vedere social (ba chiar considerat a fi adorabil).

Nevoile specifice:

Bebelușii au o misiune foarte importantă, aceea de a învăța dacă pot avea încredere în lumea și oamenii din jurul lor. Ei se vor strădui din răsputeri să ofere părinților ocazii nenumărate de a li se demonstra că sunt în siguranță. Fiți atenți la semnalele lor și nu le ignorați! Hrăniți bebelușul când o cere, luați-l în brațe când se teme, fiți acolo când este limpede că are nevoie de atenție. Acest lucru va crea fundația curajului copilului de la explora lumea, de a-și manifesta independența și de a avea încredere în forțele proprii și în cei din jur.

Copilul la 1-2 ani

Comportamentele tipice sunt:

• Devin mai interactivi
• Nu există intenționalitate – copiii văd lucruri și fac gesturi fără să înțeleagă ce înseamnă.
• Aruncă obiecte și sunt foarte curioși să manevreze obiecte pentru a vedea ce se întâmplă cu ele.
• Pot părea egoiști și teritoriali.
• Încep să înțeleagă conceptul posesiei și să-și dezvolte simțul sinelui.
• Se trezesc pe timpul nopții frecvent.
• Vor să-și manifeste mai vizibil independența și pot deveni irascibili din pricina faptului că nu pot verbaliza ce-și doresc.
• Tantrumurile sunt specifice și declanșate de emoții puternice pe care nu știu să le gestioneze (frustrare, furie, triste, rușine etc.).

Nevoile specifice:

• Capacitatea de atenție este redusă, de aceea este recomandat să îi distrageți de la acțiunile indezirabile.
• Când li se trasează o regulă nouă, tind să le uite pe cele anterioare.
• Au nevoie să fie încurajați când fac lucruri pozitive.
• Au nevoie să fie atenționați asupra lucrurilor pe care nu este bine să le facă.
• Ignorați lucrurile mărunte. La această vârstă, copiii sunt copleșiți de lucrurile noi pe care le învață, așa că încercați să le prioritizați pe cele cu adevărat importante.
• Copilul începe să înțeleagă ce i se cere, însă nu vă așteptați să asculte cu sfințenie indicațiile. Îndrumați-l cu răbdare, dar nu o luați personal dacă nu vă îndeplinește așteptările imediat.
• Corectați comportamentele copilului cu blândețe, face tot ce poate pentru a vă face pe plac. Dacă îi cereți prea mult, va deveni anxios, va opune mai multă rezistență și va dezvolta complexe de inferioritate.
• Ajutați copilul să-și asocieze emoțiile cu cuvinte, prin replici de tipul “Este supărător când trebuie să-ți strângi jucăriile deși ai vrea să te mai joci cu ele, te înțeleg, însă….”.

Copilul la 3-4 ani

Comportamentele tipice sunt:

• Începe să definească mediul înconjurător în cuvinte simple. Lucrurile și persoanele vor fi “bune sau rele”, “corecte sau greșite” etc.
• Încep să realizeze impactul cuvintelor și vor încerca să le folosească pentru a controla reacțiile celor din jur. Controlul limbii nu este unul deplin, astfel că îți vor însoți comunicarea de gesturi (lovit, împins, apucat etc.) sau alte forme de limbaj non-verbal (tonul vocii, expresii faciale, postură etc.).
• Devin competitivi.
• Confundă încă realitatea cu fantezia. Pot spune minciuni, pot inventa povești extravagante sau prieteni imaginari.
• Încă își construiesc simțul sinelui și experimentează cu independența, deci pot părea autoritari, încăpățânați și sfidători.
• Vor face tot ce le stă în putere să evite ora de culcare.
• Apar coșmarurile.
• Pot dezvolta o teamă de întuneric sau pot deveni foarte anxioși la separarea de părinți.
• Încep să se joace cu alți copii mai activ, nu doar lângă alți copii.
• Își vor testa limitele și vor fi bucuroși să-și ajute părinții.

Nevoile specifice:

• Când stabiliți o regulă, este foarte important acum să-i explicați copilului de ce este importantă. Copiii la această vârstă sunt curioși și își dezvoltă propriile idei despre cum funcționează lumea.
• Mențineți cerințele cât mai simple și mai clare.
• La 4 ani, copiii vor cu disperare să-și mulțumească părinții. Asigurați-vă că vă exteriorizați clar mulțumirea pe care v-o produce o conduită pozitivă.
• Evitați să vă certați cu copilul. Nu veți obține nimic constructiv dintr-un schimb agresiv de argumente.
• Când copilul se comportă inadecvat, întrebați-l ce s-a întâmplat, nu de ce a făcut un anumit lucru. La această vârstă, copilul distinge încă greu realitatea de fantezie și nu își poate justifica faptele rațional.
• În fața comportamentelor negative, aplicați consecințe logice blânde, explicând copilului de ce a greșit și cum poate să evite eroarea pe viitor.
• Fiți perseverent. Dacă nu aplicați o singură dată o regulă stabilită, copilul va înțelege că nu este important să o urmeze mereu.
• Încurajați copilul să fie independent, dar nu uitați că este încă mic.
• Nu faceți economie de îmbrățisări, mângâieri și pupici.

 Copilul la 5-6 ani

Comportamentele tipice sunt:

• Înțeleg importanța regulilor, însă le vor ignora atunci când se joacă. Le percep cu mai multă flexibilitate.
• Sunt deja competitivi cu argumente și ar putea să accepte mai greu când pierd un joc.
• Încep să manifeste empatie și înțeleg că alți oameni ar putea avea puncte de vedere diferite de ale lor.
• Încep să-și împartă lucrurile cu cei din jur.
• Încep să se teamă de eșec, critici sau alte lucruri înfricoșătoare (fantome, monștri…).
• Crește capacitatea lor de concentrare și atenție, ceea ce se va observa mai ales în conversații.
• Încep să se considere experți în multe lucruri.
• Înțeleg conceptul glumelor și încep să le folosească.
• Vor să ia propriile decizii, în special în privința hainelor sau a mâncării.
• Pot deveni mai sensibili sau mai obosiți decât de obicei dacă abia au început școala.
• Tantrumurile pot reveni, însă sunt în continuare dornici să fie de ajutor.
• Vor căuta să fie lăudați pentru lucrurile bune pe cae le fac, acasă și la școală.
• Vor dori să dobândească noi aptitudini și să se simtă competenți.

Nevoile specifice:

• Încurajați și apreciați eforturile copilului.
• Fiți alături de el când se străduiește, stimulați-l să-și depășească limitele și repetați-i la nesfârșit ce capacitate extraordinară are de a reuși tot ce își propune.
• Evitați laudele exagerate, învățați copilul că deși este special și merită să fie apreciat, la fel sunt și ceilalți copii.
• Implicați copilul în acțiuni de grup și ajutați-l să se integreze în colectivitate.
• Petreceți cât mai mult timp de calitate împreună, citind, explorând, jucându-vă, urmărind documentare sau făcând crafturi simpatice.
• Vorbiți despre emoții și sentimente cu copilul și oferiți-i exemple demne de urmat în sfera intelegenței emoționale.
• Continuați să manifestați perseverență în aplicarea regulilor, însă aveți grijă să nu fie prea numeroase sau prea complexe.

Copilul la 7-9 ani

Comportamentele tipice sunt:

• Prietenii încep să fie mai importanți decât părinții, iar acest lucru va continua și în adolescență.
• Ceea ce cred prietenii prinde o importanță majoră în viața copilului.
• Își va dori să petreacă mult timp alături de copiii de aceeași vârstă, să se distreze, să glumească și să-și dorească mai multă independență.
• Va începe să pună la îndoială regulile stabilite până acum și să pună la îndoială autoritatea parentală.
• Va rămâne afectuos și iubitor, însă va trece cu ușurință în extrema egoismului și a rebeliunii.

Nevoile specifice:

• Oferiți copilului oportunitatea de a fi independent și a de a lua propriile decizii, fără să depășească anumite limite și reguli de siguranță.
• Evitați să fiți prea autoritar, însă în același timp amintiți copilului că există limite rezonabile peste care nu are voie să treacă.
• Încurajați copilul să înțeleagă punctul de vedere al celor din jur, prin întrebări de tipul “Ce crezi că ar spune prietenul tau despre asta?” sau “Cum crezi că s-a simțit colega ta de clasă când s-a întâmplat x lucru?”.

Copilul la 10-11 ani

Comportamentele tipice sunt:

• La această vârstă, tamtrumurile s-au liniștit și lucrurile par să curgă lin. Bucurați-vă de această perioadă care precede tumultoasa adolescență.
• Copilul ar putea să mai conteste regulile pe ici, pe colo, însă acceptă explicațiile referitoare la necesitatea lor.
• Copilul își va justifica acțiunile greșite cu fel și fel de scuze, doar-doar ar găsi un punct slab al regulilor.
• Promisiunile devin importante și nu vor uita niciuna, niciodată.

Nevoile specifice:

• Nu faceți nicio promisiune pe care nu o puteți onora.
• Nu negociați consecințele unui comportament greșit și nu vă lansați în discuții contradictorii infinite. Ascultați copilul, luați o decizie, apoi retrageți-vă.
• Oferiți spațiu de mișcare copilului. Lăsați-l să încerce lucruri noi și diverse, să-și exprime părerile și să ia propriile decizii (atunci când este posibil).
• Setați foarte clar granițele și aplicați consecințele logice cu consecvență, nu pe baza personalității copilului, ci strict pe baza comportamentului său.

Adolescentul

Comportamentele tipice sunt:

• Lumea se învârte în jurul prietenilor. Părinții sunt importanți, însă copilul trebuie să-și contureze individualitatea, să se descopere și să se transforme într-un adult sănătos și independent.
• Părerea celorlalți adolescenți devine o sursă de anxietate (la fete, în jurul vârstei de 13 ani, iar la băieți, la 15 ani). Vor face sacrificii pentru a se ridica la nivelul așteptărilor prietenilor, chiar dacă pot părea absurde, puerile sau riscante.
• Adolescentul devine mai argumentativ și își va sfida părinții mai des.
• Se poate distanța emoțional de părinți (este o fază temporară, după majorat va renunța la această atitudine).
• Va evita să se expună prea des alături de părinți (oricât de cool ar fi aceștia).
• Va experimenta look-uri noi, identități noi și roluri pe care le ocupă în societate.
• Își va descoperi și explora sexualitatea.
• Va manifesta mai multă impulsivitate și asumare de riscuri.
• Va fi mai creativ și va percepe realitatea în moduri diferite și mai interesante.
• Se va comporta de parcă părerea părinților nu contează. Însă nu este deloc așa.
• Vor dori să ia propriile decizii în privințe mai importante decât în copilărie.

Nevoile specifice:

• Evitați să judecați și să criticați. Acum copilul are nevoie de afecțiune, toleranță și îndrumare mai mult decât niciodată.
• Înțelegeți că adolescentul nu vă respinge, încearcă doar să-și găsească propriul drum în viață.
• Renunțați la control și apelați la influență. Cu cât vă străduiți mai mult să controlați copilul, cu atât mai mult se va împotrivi. În realitate, adolescentul decide cât împărtășește și ce, dar mai ales cât de mult se lasă influențat de părinții lui. Important este să îl determinați să se simtă confortabil în a-și exterioriza sentimentele și a vă cere un sfat.
• Discutați și explicați frumos, fără să țineți morală!
• Nu puteți controla momentul în care adolescentul devine activ sexual, însă vă puteți asigura că i-ați împărtășit tot ce trebuie să știe și de ce este esențial să fie pregătit fizic și emoțional pentru acest pas.
• Nu impuneți adolescentului nimic, dezbateți împreună problema. Rugați-l să găsească singur argumente pro și contra, să le pună în balanță și să ia o decizie rațională.
• Păstrați-vă calmul în ciuda ieșirilor emoționale exagerate ale copilului. Inspirați adânc 10 secunde și amintiți-vă că sunteți un exemplu pentru el.
• Încurajați legăturile sociale ale adolescentului și ajutați-l să le dezvolte.
• Ascultați mai mult decât vorbiți.
• Fiți mereu acolo, să-l iubiți, indiferent de greșelile lui. Nu uitați să-i reamintiți acest lucru și să vă comportați ca atare!

Citește și:

Cum să vă faceți copilul să se simtă iubit, în funcție de vârstă

Ce se întâmplă în creierul unui adolescent