Interviu cu Iulia Scutaru, bibliotecar Aletheea, de Sonia Sandu (clasa III 3)

Pentru mine, biblioteca este locul în care mă regăsesc. Uneori, îmi petrec pauzele mari aici, citind sau jucându-mă board games. Pe Iulia, bibliotecara școlii Aletheea, o știți cu toții și sper să o vizitați mai des după ce veți citi acest interviu. Eu m-am distrat punându-i aceste întrebări și Iulia mi-a răspuns cu plăcere. 

Sonia: Care e meseria pe care voiai să o ai când erai mică și de ce?  

Iulia: Nu-mi amintesc să-mi fi conturat în minte o meserie anume. Nu-mi amintesc să mă fi întrebat cineva ce vreau să mă fac. Când eram un pic mai mare, mi-am dat seama că locul meu este în domeniul artistic, pentru că părinții mei sunt artiști și am simțit nevoia să aparțin aceleiași „familii“. Când eram copil, ai mei m-au lăsat să le încerc pe toate ca să văd ce mi se potrivește, inclusiv desen, balet și un instrument muzical. Până la urmă, am ales să fac teatru. La bază, am studiat, în liceu, Actorie și la facultate, Istoria și teoria teatrului.  

Sonia: De ce ai vrut să devii bibliotecar și mai ales de ce într-o școală? 

Iulia: Nu mi-am propus în mod deosebit să fac asta. Nu am plecat de la „vreau să devin bibliotecar”. A apărut postul acesta ca o oportunitate, fără să mă gândesc la el înainte, în sensul că-mi căutam de lucru și căutam și o școală potrivită pentru fetița mea cea mica, Irina. S-a potrivit foarte bine descrierea postului cu ce făceam eu în perioada aceea: un proiect de lectură împreună cu prietena și cumnata mea, în care promovam cititul în rândul copiilor. De când le am pe fetele mele, m-am apropiat de domeniul educației și lucram deja cu copiii de câțiva ani. Deci cumva meseria m-a ales pe mine, nu eu pe ea și îmbină armonios ce iubesc eu foarte mult: poveștile, copiii și artele. 

Sonia: Care e personajul cu care te asemeni cel mai mult dintr-o carte și de ce? 

Iulia: Îmi place să cred că mă asemăn cu Belle din „Frumoasa și Bestia” pentru că și ea simțea că nu prea o înțeleg cei din jurul ei. Îi plăcea să citească și îi plăceau lucrurile imposibile. 

Sonia: De ce crezi că unii copii spun că e plictisitor să citești? 

Iulia: Cred că totul pornește de la dificultatea de a ține pasul cu textul scris. Mă uitam la copilașii mici de clasă pregătitoare, când încep să citească cursiv. Și da, devine plictisitor momentul în care trebuie să legi literele și silabele unele de altele, pentru că este un efort, pentru că este de muncă. În momentul în care ai depășit etapa aceasta și nu mai depui un efort, deci  mintea ta deja o vede ca pe un mecanism, atunci devine mai ușor. E ca atunci când te străduiești să mergi pe bicicletă. Da, uneori îți vine să renunți pentru că nu ești învățat cu efortul acesta încă. Odată ce ai depășit partea aceasta grea, cred că și atunci poate fi plictisitor pentru că încă nu ai descoperit ceva care să îți facă plăcere, un subiect interesant. 

Sonia: Ce cărți le-ai recomanda copiilor cărora nu le place să citească? 

Iulia: Cărțile mele preferate pentru copii sunt cele scurte pentru că îmbină foarte frumos textul cu ilustrațiile. Îmi plac și cărțile pentru gimnaziu, pentru că sunt pline de aventură, dar pentru cei care nu sunt încă fani ai cititului, le recomand cărțile scurte și ilustrate, benzile desenate și musai subiecte pe gustul lor. 

Sonia: Dacă ai putea trăi într-o carte, care ar fi aceea?  

Iulia: Dacă aș putea să intru în universul unei cărți precum „Alice în Țara Minunilor”, aș alege universul lui Jill Barklem pentru că ea l-a descris cu atât de multe detalii, încât mă face să îl văd în fața ochilor, atât de real, încât îmi vine să întind mâna și să îl ating. În același timp aș alege și un univers mai special, cu mai puține detalii concrete cum ar fi „Harold și creionul magic”. Acolo m-aș lăsa surprinsă de cum decurge totul.  

Sonia: Dacă ai putea sta de vorbă cu un personaj dintr-o carte care ar fi acela și de ce?

Iulia: Dacă aș putea sta de vorbă cu un personaj, aș întreba-o pe mama din „Cei șapte papă-lapte” cum se descurcă cu o familie atât de numeroasă și cum reușește să se bucure din tot sufletul de tot ce are. Aș strânge-o în brațe strâns pe Lotta și i-aș găti ceva bun și l-aș întreba nenumărate lucruri pe Lupul de nisip. Sunt multe personaje cu care aș vrea să interacționez din poveștile care au rămas în sufletul meu.  

Sonia: Care sunt top 3 cele mai cerute cărți de la bibliotecă? 

Iulia: „Suntem într-o casă” de Mo Willems, „Epoca mea de aur” de Daniel Horia și „Un ou cuminte” de Jory John. 

Sonia: Povestește-ne ceva neobișnuit sau amuzant care s-a întâmplat la bibliotecă. 

Iulia: Un grup de copii mi-a cerut de mâncare. Ceva bun, nu așa, orice. 😊 

Sonia: Care e partea ta preferată dintr-o săptămână și de ce? 

Iulia: Îmi place puțin joi seara și cel mai mult vinerea. Pentru că e sfârșit de săptămână, dar încă nu s-a terminat de tot și simt relaxarea de final, a lucrului bine făcut. 

Sonia: Dacă ai putea să ai orice superputere, care ar fi aceea? 

Iulia: Să zbor. Sunt foarte curioasă cum se vede lumea de sus. 

Sonia: Ai un mesaj pe care vrei să îl transmiți copiilor din Aletheea? 

Iulia: Să vă păstrați curiozitatea, să oferiți încredere și răbdare unui început de carte. Poate să apară ceva total neașteptat după 10-20 de pagini.