Aletheea este locul în care mi-au crescut aripi și în care am învățat cum să le folosesc.

Interviu cu Ana Negoiță, absolventă Aletheea

Mă numesc Ana Negoiță, am 19 ani și sunt studentă în primul an la Facultatea de Drept, la Universitatea din București și la Universitatea Paris 1 Panthéon-Sorbonne. Parcursul meu școlar la Aletheea a început încă din anul în care s-a înființat, 2014, pe vremea când mă aflam în clasa a doua și aveam 8 ani și a continuat până în anul 2021, când am absolvit clasa a opta. Apoi am urmat Colegiul Național Sfântul Sava din anul 2021 până în anul 2025.

Septembrie 2014 a reprezentat un început de an școlar plin de emoții și de curiozitate, atât pentru mine, cât și pentru părinții mei, întrucât înainte de Aletheea, am fost la școală în Anglia, în sistem britanic. Astfel, tranziția la sistemul românesc și la o școală nouă, cu profesori și colegi noi, putea reprezenta o adevărată provocare. Cu toate acestea, Aletheea a contribuit la fluidizarea acestui proces și am reușit să mă acomodez într-un timp foarte scurt.

Consider că anii de școală din ciclul primar și din cel gimnaziu reprezintă una dintre cele mai importante perioade în formarea unei persoane. Sunt anii în care dobândim modul de gândire, mentalitatea, valorile și în care punem bazele, învățăm regulile jocului, la care ne putem întoarce mulți ani mai târziu, ori de câte ori simțim nevoia. Prin urmare, anii petrecuți la Aletheea m-au ajutat să mă dezvolt atât din punct de vedere academic, cât și la nivel personal.

Principala diferență pe care am observat-o față de celelalte instituții de învățământ în care m-am aflat de-a lungul timpului este faptul că la Aletheea am fost încurajată să-mi expun punctul de vedere, chiar dacă era greșit. Am învățat că greșelile fac parte din procesul de învățare și că doar așa se poate evolua cu adevărat. În loc să mă simt presată să fiu perfectă sau să știu totul din prima, am fost încurajată să încerc, chiar dacă nu știam, și să mă expun la experiențe care mă scoteau din zona de confort.

De exemplu, la orele de Limba română, toată lumea era încurajată să-și spună punctul de vedere legat de textele pe care le citeam și le analizam. Creativitatea, gândirea critică și diversitatea în opinii erau încurajate. Scopul nu era să avem toți aceeași interpretare asupra textului, ci să avem o opinie pe care să o putem susține cu argumente bine construite, iar dacă opinia noastră avea potențial, dar nu știam cum să o expunem, profesoara ne ajuta să o dezvoltăm. Astfel, ne simțeam ascultați, apreciați și motivați să venim pe viitor cu interpretări și mai bune.

De asemenea, un alt aspect relevant este acela că în cadrul orelor de la Aletheea se promova interdisciplinaritatea. Astfel, profesorii corelau elemente din materiile pe care le predau cu elemente din alte materii, ajutându-ne să formăm conexiuni și legături mai ușor. De exemplu, în cadrul orelor de germană, am învățat atât gramatica limbii germane, cât și istoria poporului german, corelată cu istoria poporului român, precum și aspecte despre modul în care oamenii au evoluat de-a lungul timpului. Totodată, profesorii ne ofereau sfaturi de viață și se implicau activ în dezvoltarea noastră. Ei erau mai mult decât niște profesori care ne predau informații, erau adevărate modele de viață, persoane pe care le admiram și care ne inspirau.

Ulterior, pentru ca am petrecut atât de mult timp într-un mediu în care puteam să fiu eu însămi (fără să mă simt judecată), într-un mediu competitiv (în care era încurajată competiția sănătoasă), într-un mediu în care metodele inedite de predare au transformat învățatul într-o activitate plăcută, realizată de bunăvoie, am început să devin mult mai motivată și preocupată de viitorul meu. Am ajuns să-mi doresc să fiu foarte bună la tot ceea ce făceam, să am rezultate deosebite și să devin cea mai complexă versiune a mea; nu pentru ca așa voiau părinții mei sau fiindcă așa îmi impuneau profesorii, ci fiindcă așa îmi doream eu, datorită mediului încurajator de la școală. Poate părea de necrezut ce spun, dar pentru mine școala, pe atunci, era mai plăcută decât vacanța, cu toate că aveam o viață bogată și în afara școlii. În toți cei șapte ani petrecuți la Aletheea, au existat puține zile în care să mă trezesc și să nu mi doresc/ să nu am chef să merg la școală, iar pentru un copil, această afirmație este mare lucru.

De asemenea, la orele de matematică, am fost îndrumați să ne dezvoltăm modul de gândire, care ne-a ajutat în viață mult timp după ce am terminat școala. Am realizat că matematica nu este doar despre calcule și formule, este mai mult de atât. În momentul în care ne străduim să rezolvăm un exercițiu sau să găsim soluții pentru probleme, ne dezvoltăm și ne îmbunătățim diferite abilități. Învățăm să nu ne dăm bătuți când parcursul nostru devine dificil, învățăm că fiecare problemă are cel puțin o soluție și că nimic nu este imposibil cât timp ne întoarcem la regulile de bază, la ipoteză și citim cu atenție datele problemei. O astfel de mentalitate ne poate diferenția de ceilalți mai târziu în viață. Odată ce am învățat regulile jocului, nu ne rămâne decât să-l jucăm cât mai bine pentru a ne asigura un parcurs de succes. Aceste cuvinte vin din partea unei studente la Facultatea de Drept, care, poate, nu ar trebui să fie atât de legată de matematică, dar, surprinzător, matematica mi-a fost utilă inclusiv la admiterea la facultate. Prin modul de gândire dobândit în gimnaziu, am început să tratez fiecare subiect dintr-un punct de vedere logic, să fac conexiuni mult mai ușor, mai rapid și să pot să rezist presiunii, inclusiv în cele mai provocatoare momente.

Atât la liceu, cât și la facultate, am utilizat diferite abilități dezvoltate în cadrul anilor petrecuți la Aletheea pentru a mă diferenția. Am realizat că sunt mai deschisă să ies din zona mea de confort, să experimentez, să mă expun la eșec (pentru că știu că niciodată nu voi pierde, în adevăratul sens al cuvântului, cât timp învăț și nu fac aceeași greșeală de două ori). Am observat că sunt o persoană rezilientă, integră, că știu să mă afirm și să mă fac remarcată atunci când este nevoie și că pot susține o prezentare în public, fără niciun fel de rețineri. Toate acestea au fost posibile având în vedere că în toți anii de gimnaziu, în fiecare lună, prezentam la orele de Limba română, în fața clasei, un proiect de lectură. Era nevoie să citim cel puțin o carte pe lună și să ne gândim la o formă atrăgătoare de a prezenta informațiile din carte prin intermediul proiectului, iar prezentarea trebuia să fie clară, la obiect și să poată capta atenția colegilor. De asemenea, la nivel de școală, aveam în fiecare lună proiecte multidisciplinare, piese de teatru sau diferite evenimente (Assembly) în care era nevoia să ne expunem munca în fața profesorilor, a părinților și a colegilor din celelalte clase.

Aletheea mi-a oferit posibilitatea de a interacționa și de a asista la discuții interesante cu diferite personalități cunoscute, cu un parcurs senzațional în viață (Gabriela Szabo, Dumitru Prunariu.etc.). Am avut parte de expunerea necesară pentru a ști ce înseamnă excelența și cum se poate atinge, iar ascultând sfaturile acestor oameni am fost și mai motivată să am rezultate bune în cadrul Examenului de Evaluare Națională. Astfel, am reușit să intru la Colegiul Național Sfântul Sava, fără niciun fel de pregătire separată de ceea ce făceam cu profesorii de la școală.

Un sfat pe care l-aș oferi părinților care au copiii înscriși la Aletheea este acela de a avea încredere în școală și în propriii copii, înțelegând că o parte din responsabilitate le revine lor, în calitate de părinți. Școala are rolul de a completa educația oferită de părinți, nu de a o înlocui.

De fiecare dată când mă gândesc la perioada petrecută la Aletheea, am parte de aceleași emoții. Aletheea este locul în care mi-au crescut aripi și în care am învățat cum să le folosesc. Este locul în care am învățat cum să zbor și cum să mă ridic când sunt la pământ. Chiar și după ce am terminat gimnaziul, am rămas conectată la tot ceea ce a însemnat și înseamnă Aletheea și m-am întors în vizită atunci când am avut ocazia. De fiecare dată când mă simt pierdută, revin în spațiul unde mi-am pus bazele, acolo unde mi-am format rădăcinile și mereu plec cu toate răspunsurile de care am nevoie pentru întrebările nerostite. Este o plăcere să pot revedea persoanele care au contribuit la formarea mea, iar după fiecare interacțiune mă simt mai motivată, mai energizată și mai fericită.

Am intrat la Aletheea ca o sămânță abia încolțită și am ieșit, după 7 ani, ca un arbore complex, cu rădăcini adânci și o coroana bogată în frunze, flori și fructe. Pentru mine Aletheea va fi întotdeauna grădina în care mi-am format primele rădăcini.