Un copil neglijat de părinți poate fi recunoscut printr-o serie de semne mai mult sau mai puțin evidente, care ar trebui să fie un semnal de alarmă important la orice vârstă. Să găsesti un echilibru între implicare și detașare sau între suficientă libertate și control nu este întotdeauna ușor. Însă odată găsită o cale de mijloc, succesul creșterii unui copil devine un obiectiv mult mai ușor de atins.
“La sfârșitul zilei, cea mai importantă evoluție a unui copil vine din implicarea pozitivă a părinților săi” (Jane D. Hull). Autoritar, permisiv și neimplicat sunt cele trei mari categorii generale de clasificare a stilurilor parentale, fiecare cu părți pozitive și negative. Însă părintele neimplicat în creșterea și educarea unui copil pare să obțină cele mai slabe rezultate în misiunea sa importantă – aceea de a forma, cu responsabilitate, un viitor adult echilibrat și fericit.
În prezent, o bună parte din părinți înclină spre neimplicare, nu pentru că și-ar dori acest lucru, ci din cauza ritmului cotidian extrem de solicitant și a stresului profesional. Pe nesimțite, ajung să nu mai aibă timp deloc pentru copii, cei mici fiind afectați din punct de vedere fizic, mental și emotional.
Semnele stilului parental neimplicat
Unii părinți nu stabilesc niciun fel de limită și nici nu-și sprijină copiii pe parcursul dezvoltării lor. Eșecul lor de a-și supraveghea copilul este vizibil în tendința lor de retragere/izolare.
- Părinții neimplicați sunt detașați de copii;
- Nu au așteptări legate de copii;
- Asigură copiilor doar mijloacele necesare supraviețuirii, nu și ale unei vieți împlinite emotional;
- Relația cu copilul este una pasivă;
- Copiii părinților neimplicați ajung să facă tot posibilul să se descurce singuri, pentru a nu mai avea nevoie de nimic de la părinții lor;
- Copiii părinților neimplicați nu se simt niciodată o prioritate in familie;
- Părinții neimplicați rareori își dau seama că modul lor de creștere a copiilor este unul defectuos;
- Părintele neimplicat nu este preocupat de temele și activitățile extrașcolare ale copilului și nu-l interesează performanțele obținute de copil;
- De regulă, vacanțele petrecute alături de copii implică o altă persoană care să îi aibă în grijă;
- Timpul de calitate petrecut în familie este extrem de redus sau lipsește în totalitate.
Semnele unui copil neglijat de părinți
Când un părinte este mai mereu absent din viața copilului său, acesta din urmă dezvoltă sentimente copleșitoare de nesiguranță. Acest stil de parenting are un impact major asupra vieții copilului, nu doar în primii ani de viață, ci chiar și la maturitate.
- Când un copil crește cu un părinte neglijent, ajunge să creadă că este firesc să trăiască ignorându-i pe cei din jur;
- Copilul neglijat preferă să se izoleze, evitând situațiile sociale și dezvoltând un handicap de socializare;
- Comportamentele contradictorii sunt specifice atât copiilor neglijați, cât și părinților neimplicați;
- Copilul cu un părinte neimplicat are o stimă de sine scăzută, este mai temător și vizibil anxios;
- Detașarea părintelui este vizibilă în tendința copilului de a lipsi de la școală (absenteismul de la școală sau de la serviciu este specific);
- Tendința către acte delicvente, consum de tutun sau droguri este mai mare în cazul copiilor neglijați;
- Absența părintelui determină o capacitate redusă a copilului de a stabili și menține relații cu cei din jur;
- Copilul neglijat afișează, de regulă, o atitudine negativă, ostilă și încărcată de resentimente.
Renunțarea la neimplicare
Oricât de mare ar fi confortul material asigurat de părinți, un copil are nevoie să i acorde timp – nu cantitativ, ci mai ales calitativ. O carieră strălucită nu este o justificare în acest sens – până și 10 minute pe zi, petrecute frumos, contează.
Asigurați-vă că vă asculați copilul înainte să începeți să vorbiți și străduiți-vă să-i fiți prieten, nu șef sau judecător. Când copilul pare să fie agitat, speriat sau stresat, are nevoie de o îmbrățișare, de o mângâiere și de o încurajare de la părintele său.
Când nu aveți timp pe care să-l investiți în relația cu copilul, oferiți-i acestuia motive întemeiate pentru care lipsiți, explicați-i că este o situație temporară și țineți-vă de cuvânt. Nu vă încălcați promisiunile și stabiliți-vă acest obiectiv important – copilul trebuie să fie întotdeauna o prioritate!
