Motivaţia, învăţarea, creativitatea şi fluxul sunt cvartetul de abilităţi care ne înscriu în jocul infinit al performanţei / succesului.

Să le luăm pe rând.

În teoriile despre jocuri se folosesc, între altele, termenii „jocuri finite” şi „jocuri infinite”.

Un joc finit are un număr fix de opţiuni, de jucători, de reguli, de învingători şi învinşi.

În jocurile infinite nimic nu e fix: jucătorii, terenul, regulile, singurul scop este continuarea jocului. Artele, ştiinţa, iubirea, educaţia sunt jocuri infinite.

Performanţa, în sensul de succes, este un joc infinit.

În cercetările celor de la Flow Reserch Collective se afirmă că personalitatea nu este uniformă. Biologia este.

Trăsăturile personale cu rol decisiv în atingerea performanţei:

• toleranţa faţă de risc,
• răbdarea faţă de eşec,
• scala pe care te situezi în raport cu introversiunea (orientarea către propriile gânduri şi trăiri, în opoziţie cu lumea exterioară) vs. extraversiunea (înclinația psihologică specială către lucrurile exterioare, din afara eului propriu și adaptarea la ambianța social) care îţi definesc personalitatea sunt codificate genetic, preinstalate neurobiologic şi greu de modificat.

La acestea se adaugă toate influenţele ambientale care provin din mediul cultural, mijloacele financiare sau ale statutului social. Rezultă o grilă complicată, imposibil de plasat în tipare prestabilite şi dificil de evaluat. În consecinţă, NU EXISTĂ REŢETE de aborbare a soluţiilor pentru personalitatea nimănui, ceea ce înseamnă că personalitatea nu este uniformă. QED!

Motivaţia cuprinde:

• impulsul (în limba engleză drive cu sensul de forţă motrice non-cognitivă a comportamentului; nevoie infra-raţională de implicare în anumite activităţi care generează satisfacţie; se poate adăuga în explicaţie şi conceptul de nudge – ghiont în limba română, stimulent sau sugestie pentru a încuraja pe cineva să facă ceva; pentru detalii despre nudge se poate consulta cartea a doi premianţi Nobel pentru economie
• tăria de caracter (grit – perseverenţa şi pasiunea definite în cartea Grit)
• scopul / obiectivul / ţinta / finalitatea.

www.freepik.com

„Impulsurile intrinseci stau într-o relaţie de opoziţie cu cele extrinseci. Acestea sunt forţe psihologice şi emoţionale precum curiozitatea, pasiunea, semnificaţia şi scopul. (…) Autonomia, dorinţa de a fi stăpân pe propria viaţă, este un altul.”, Steven Kotler, Arta imposibilului.

Motivaţia înseamnă un mesaj (un semnal electric) pe care îl primim de la creier cu o singură semnificaţie: fă mai mult decât faci! Revenind puţin la teoria/psihologia despre jocuri, ea ne învaţă că atunci când ne jucăm, sau avem senzaţia că ne jucăm, creierul nostru emite dopamină şi oxitocină, compuşii chimici ai recompensei şi ai plăcerii.

În consecinţă, învăţarea prin joc este esenţială la şcoală sau în orice alt context. De aceea, toată şcolaritatea la Aletheea pare un joc permanent. Un „joc infinit” care se proiectează şi se desfăşoară în  contextele formale (pe scaun, în bancă, la tablă etc.) sau în cele non-formale (vizite, întâlniri cu invitaţi, excursii etc.). Deprinderea autonomiei de a învăţa să înveţi eficient este o evoluţie şi un balans permanent între încrederea în forţele proprii, abilitatea de a „specula” oportunităţi, succes şi, pur şi simplu, satisfacţie şi plăcere. În contrast cu starea de bine, efortul de a învăţa poate aduce şi nereuşite/eşec, dezamăgire, frustrări, disperare.

Unii psihologi recunosc că învăţarea este o abilitate invizibilă care funcţionează dincolo de orizontul nostru cognitiv. Întrebarea firească este: cum poţi să dezvolţi şi să perfecţionezi ceva ce nu poţi să vezi?

Se poate, de exemplu, cultivând mentalitatea progresivă. Adică, drive-ul care este senzaţia de progres într-o activitate semnificativă. Cuvintele de recunoaştere a succesului oricât de mic şi de încurajare a rezultatului pozitiv sunt la îndemâna oricui. La fel de simplă este utilizarea unui filtru al adevărului în legătură cu cele ce urmează să fie învăţate (de exemplu: „îţi foloseşte la…”, „în lumea naturală răbdarea şi consecvenţa (apei, luminii etc.) fac o plantă să înflorească…”) sau cu evaluarea a ceea ce am învăţat. Şi, din nou, ajungem la succesul care îti oferă satisfacţie şi plăcere. Salvador Dali ar fi spus odată: „Eu nu consum droguri. Eu sunt drogurile.”

Creativitatea. În 2014, când s-a deschis Aletheea, subsemnatul scria în prezentarea sa, citând cercetări de la începutul anilor 2000, printre altele, faptul că: „Educaţia este un proces de învăţare personal. Scopul şcolii ar trebui să fie acela de a furniza instrumente şi resurse în vederea dezvoltării celor 4 C: gândire Critică, Comunicare, Colaborare şi Creativitate.” Între timp, nimic nu a fost infirmat. Ba, dimpotrivă. Angajaţii creativi au, în medie, venituri cu 13% mai mari decât necreativii.

Fluxul (Flow) este o „stare optimă de conştientizare în care ne simţim la superlativ şi acţionăm cât putem noi de bine.” Mihaly Csikszentmihaly, Flux. Psihologia fericirii. Impactul „fluxului” asupra capacităţilor noastre fizice şi cognitive este atât de mare şi vizibil din exterior încât „spectatorilor” li se pare că persoana/echipa „poate orice”. „Fluxul influenţează motivaţia şi productivitatea, creativitatea şi inovaţia, învăţarea şi memoria, empatia şi conştientizarea ambientală, cooperarea şi colaborarea. Toate cu 500% peste linia de bază. (…) Fluxul este creierul supraturat.”, Steven Kotler, Arta imposibilului.

Cercetările de până în acest moment au evidenţiat 19 declanşatoare de flux care au grupate în patru categorii largi: psihologice, ambientale, sociale şi creative. Cu această „truse de scule”, între care se află cele deja enumerate mai sus – autonomia + trinitatea curiozitate – pasiune – scop -, la care se adaugă concentrarea totală asupra prezentului + scopurile clare + feedbackul imediat + echilibrul între dificultatea sarcinii şi abiliţile pe care le ai + creativitatea + alte declanşatoare sociale (care sunt exterioare nouă), poţi deveni uşor permeabil la satisfacţia şi plăcerea succesului.

Pentru a încheia într-o notă optimistă nu voi vorbi despre muncă/efort/trudă, nici despre distragerea atenţiei sau despre gândirea negativă, surescitarea nonoptimă, lipsa de pregătire, teama de a risca sau alte „negative” care ne influenţează flow-ul.

Evoluţia a modelat creierul pentru a face posibilă supravieţuirea. Resursele noastre sunt cea mai mare ameninţare. Există doar două reacţii posibile: te poţi lupta pentru resurse sau poţi să explorezi, să fii creativ, să inovezi etc. pentru a crea resurse noi. William James (Energies of Man, Journal of Philosophical Review, 1907) scria că „Individul trăieşte de obicei mult sub limitele sale; el posedă puteri pe care cel mai adesea nu reuşeşte să le utilizeze.”

La Aletheea, până la finalul ciclului gimnazial, asta ne propunem: să nu jucăm jocul greşit, să nu-i învăţăm pe copii să trăiască în confort şi, în felul acesta, să-şi trăiască inferioritatea.

Prof. Mihai Stamatescu

Coordonator educaţional, ciclul gimnazial