Ritualul începutului de an școlar pentru profesori presupune cunoașterea părinților, un proces presărat cu numeroase așteptări de ambele părți. Entuziasmul de a pune bazele unei relații sănătoase cu elevii este influențat de emoțiile legate de satisfacerea nevoilor părinților, care nu sunt întotdeauna compatibile cu lucrurile de care au nevoie cu adevărat copiii.
Un bun profesor este și un bun psiholog, nu doar în raport cu elevii săi, ci și în relația cu părinții acestora. Iar greutatea majoră vine câteodată nu din dificultatea de a crea legături puternice cu cei mici, ci de a colabora armonios cu adulții din viața micuților. Iată 10 tipologii de părinți care ridică cele mai mari probleme profesorilor.
1. Părintele care își vrea copilul în centrul Universului profesorului
Fiecare copil este special, centrul Universului pentru părinții săi și cu siguranță unic în raport cu colegii săi. În același timp, el este egal cu restul copiilor în ochii profesorului, iar acest lucru ar trebui să fie acceptat de părinții săi. Părinții care pretind profesorilor să le trateze copilul preferențial, în diverse aspecte ale vieții școlare (note, absenteism, întârzieri la ore, efectuarea temelor etc.), ajung deseori în conflict cu cadrele didactice. Motivul este cât se poate de simplu – evaluează situațiile individual, raportat strict la nevoile proprii, nu la realitatea de a face parte dintr-un colectiv școlar, cu reguli bine definite și limite necesare și sănătoase.
2. Părintele care vrea performanță fără să se implice
Toți părinții își doresc copii din ce în ce mai buni la școală, însă unii dintre aceștia vor evoluții fantastice fără să se implice personal în această reușită. În timp ce profesorii le explică importanța de a continua acasă stategiile aplicate la clasă, ei aleg să lase întreaga responsabilitate a performanței copilului pe „umerii” școlii.
3. Părintele-reclamație
O altă tipologie de părinți mai puțin apreciată în școală se referă la acei părinți care nu discută direct cu profesorul problemele pe care le întâmpină, refuză invitațiile la dialog direct, însă se adresează direcțiunii cu fiecare nemulțumire, solicitând ca cineva să fie tras la răspundere imediat. Acești părinți ignoră complet importanta relației profesor-părinte, cu repercusiuni imediate asupra copilului, din păcate.
4. Părintele-spion
Pare că și-a făcut o clonă special pentru a fi mereu în spatele copiluluil, urmărindu-i fiecare pas. Acest părinte este peste tot, gata să sară pentru a-și lega copilul la șiret sau a-i înlocui rezerva stiloului la timp. Cel mic nu are spațiu și aer să se miște, nu poate să ia propriile decizii sau să se simtă în largul lui.
5. Părintele-fantomă
Acest părinte nu a fost văzut niciodată la școală, ba mai rău decât atât, este aproape imposibil de contactat la telefon sau prin orice altă cale.
6. Părintele fără limite
Trimite mesaje profesorului la ore nepotrivite din noapte, întrebând lucruri care ar fi putut să aștepte fără probleme până a doua zi. Apoi, scrie emailuri nesfârșite cu multe observații subiective și incoerente pe alocuri, când discuția ar fi trebuit să aibă loc față-în-față. Acest tip de părinte nu țin cont de nicio convenție socială privind relația cu un profesor și ripostează sonor când nu i se răspunde prompt, indiferent de disponibilitatea celui căruia i se adresează.
7. Părinții care se luptă pe custodie
Această pereche de părinți este un duo al dezastrului, în care custodia comună naște bătății deranjant de evidente la școală. Sunt într-o întrecere constantă, în timpul căreia uită de fapt de binele real al copilului. Nu sunt niciodată pe aceeași pagină și neglijează de multe ori ce se întâmplă la școală, concentrându-se pe competiția dintre ei.
8. Părintele-șef
Acest părinte își aduce afacerile în sala de clasă, încercând să se asigure că locul profesorului în ierarhie este inferior lui. Nu are nicio problemă în a domina discuțiile și în a-și impune o autoritate necuvenită, privind profesorii copilului său ca pe proprii angajați, nicidecum ca pe parteneri.
9. Părintele care urăște profesorii în general
Nu se stie ce evenimente traumatizante îi determină să aibă această atitudine față de cadrele didactice, însă acești părinți au o ostilitate evidentă față de profesori în general. Subestimează valoarea dascălilor și emit generalizări negative, considerând profesorii vinovați pentru orice fel de problemă apărută în viața școlară a copilului lor.
10. Părintele dramatic
Acest părinte ia un incident minor, îl transformă într-o tragedie și se folosește de această strategie pentru a întoarce întotdeauna lucrurile în favoarea sa. Cum face din țântar armăsar și se manifestă foarte virulent, nu se mulțumește până când nu scandalizează întreaga școală.
Din fericire, cei mai mulți dintre părinți nu se încadrează în tipologiile de mai sus, fiind parteneri fantastici ai profesorilor și îndrumători desăvârșiți pentru copiii lor.
